Alexandru Corneliu ENEA

MÂINE VA PLOUA Mâine va ploua, vor înflori umbrelele, se vor odihni sandalele, taximetriștii vor fi bucuroși, aglomerație de mașini, parcuri goale, birturi pline. Cîinele vecinei mele va

CÃRȚI S-au adunat multe și au plecat din rafturi cele de colorat, de citit, de învățat, de studiat și au rămas frumoasele, iubitele, prețioasele cărți care m-au fericit. Cu

RUGÃCIUNEA Am scăpat și-n seara asta de durerea rugăciunii, mereu în așteptare, deasupra mea, nevăzută și grijulie ca o mamă care-mi răscolește în viața. Strivesc între palme uitarea

TE ROG Mi-a rămas pe suflet primul tău sărut ca urma buzelor pe cupa de șampanie din seara când ne-au topit respirațiile, fluid apocaliptic de fericire. Mi-a rămas pe piele atingerea ta ca

UNU Așa cum este, acest univers e unul și-n el eu sunt unul, ca și tine, tot unicat, într-un sistem care este unul și totul este format dintr-o mulțime de unul, irepetabil, neidentic,

COAJA Îmi văd coaja cum se coace Plină de semne Plimbată, mângâiată Uneori urgisită Încă fragedă Atârnată în pomul vieții Ca un cocon de fluture Cu un suflet în așteptare Să-și ia

DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT Din păcate, nu m-am născut cu un diagnostic pentru care să mi se prescrie o rețetă de viață, astfel că am fost contaminat și am devenit contagios la bucurii și

OFERTA Am acceptat oferta ta să plantăm împreună sâmburele miracolului în solubila coajă a realității și ne-am așezat comod sufletele în așteptarea credinței. A răsărit răspunsul, a

ZEII DISPÃRUȚI Și eu am fost invitat la ultimul banchet al zeilor, semizeilor și eroilor din Olimp, împreună cu nimfele, faunii și toți pomeniții din mitologia antică. Amestec de veselie,

CREZI? Îți dăruiesc o bucată din universul meu; n-are stele, galaxii, comete, dar are lumină și ceva întuneric, căldură și radiații neucigătoare și o puternică forță de atracție pentru

FÃRÂME Fărâme de imagini: Silueta monstrului condamnat Chipuri zugrăvite de istorie, Cutia milei umplută cu patimi, Într-un colț, ascunsă, o broască Se roagă orăcăind leșinat Și prinde un

MÃRTURISIRE Am fost o perioadă un bidemnsional, o umbră peste trupuri, cu vectorul carnal să exploreze patimi în câmp orizontal ademenit de fluturi, de muște, de bondari și-am dat pomeni de

DAMOCLES Fiecare are în așteptare o sabie a lui Damocles de care vrea, sau nu vrea să știe, de care crede că se poate apăra, râvnind sau ajuns pe un tron oarecare. Am vrut să scap, m-am

DORINȚÃ De-ți voi fi piatră de moară Grea, ciobită, fără rost Așezat de gluma vieții În cale sau adpăpost Rostogol să mă dai văii Care știu că mă așteaptă Cu blândețe să-mi

VINOVÃȚIA Vinovăția ca o beznă grea, apăsătoare, cu gheare otrăvite agățată de conștiință, liană invizibilă care se atârnă și sugrumă arborele vieții care o adăpostește, insinuată în porii

COASTA Unii trăiesc, dar nu există, unii există dar nu trăiesc. Mare risipă de viață! De vină ar fi o coastă, prelucrată genetic, care și-a dorit un măr și totul a scăpat de sub

ATLAS Întâi, am învățat să cobor singur din pat, de pe scaun și scările. Apoi am învățat să urc ajutat, iar mai târziu singur. A urmat un lung parcurs cu suișuri și

FOTOGRAFIA Bunăseara lacrimă târzie! Ai ieșit la plimbare pe obrazul meu, sau vrei și tu să-i vezi în fotografie!? Sunt părinții mei, erau tineri, frumoși, eu eram în grădină, cu pantaloni

FIAT LUX Ție îți place iarna, mie îmi lipsește primăvara, tu ai sufletul fierbinte, al meu e cam bătrân, astfel că lecția balanței se înclină grațios spre tine, chiar dacă muzica iernii nu

SPAIMÃ Încă o spaimă se apropie de mine cu sabia ridicată, gata să-și sacrifice inocența pentru pierderea ce aș putea să-i fiu. Sărmana spaimă rămasă fără sângele meu, fără mine ca subiect

EROTIC Oțelandru trup de viață triumf de imaginar rostuit în gol astenic să te umpli până-n buze cu erotic în conflicte dintre voci și scrieri mustre modelat cu prea mult

SLALOM Slalom printre neputințe cu jaloane păcătoase, mai și cad printre dorințe, sau prin vise dureroase care îmi apar în cale și-mi iau ochii de la drum, dar mă duc mereu la vale, ard

NU-S STÃPÂN Nu-s stăpân pe clipa morții, nici pe ora care vine, chiar și visul, darul nopții, poate fi cu-orice și-oricine. Sunt un mic vârtej de viață răsucit de un destin atârnat de

GHICIT Hai să-ți ghicesc în cafea, dacă o vei bea cu mine în ceașcă de porțelan cu flori, așa cum îți place un pic îndulcită, nu prea fierbinte, pe aceeași canapea. Iei bani, dar nu te