Poezie

marturisire

1 min lectură·3 februarie 2016

Mediu

MÃRTURISIRE

Am fost o perioadă un bidemnsional,

o umbră peste trupuri, cu vectorul carnal

să exploreze patimi în câmp orizontal

ademenit de fluturi, de muște, de bondari

și-am dat pomeni de lacrimi,vital lapte de matcă,

cu unduiri lascive și geamăt de barbari

când sabia din teacă băga în agonie

chemările avide de maximă orgie.

Eram o sondă vie, foram în căutare,

chiar de-au mai fost și alții din simplă întâmplare,

cutremure locale stârneam cu sonda mea

ejaculând lichidul în spațiu-ntunecos

cu presiuni nebune, sondaj periculos,

dar câtă fericire când țeava o scoteam

cu sarcina-mplinită și-apoi o adormeam.

Din joacă sau din soartă ai năvălit spre mine,

mi-ai șters conturul dublu și ne-am îmbrățișat,

tu zăcământ cu aur încă neexploatat,

eu căpitan în rele cu sânge blestemat,

îmbogățit prin tine stăpân îți sunt pe gânduri,

iar tu mi-ești apa vie acum când doar trei rânduri

mi-au mai rămas nescrise pe lista cu păcate

din aventura vieții cu umbre colorate.

00931

Alexandru Corneliu ENEA. “marturisire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14087483/marturisire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.