RÃTÃCIT
Împing valurile vieții,
car ancora rebelului vulnerabil,
pentru că așa sunt nascut
pe această coajă de dragon,
clocit de luciferul dimineții,
când totul este crud și
FORMULE
Mă compun dintr-o mulțime de formule
răzvrătite în mine, dezordonate și nesătule
de combinații inefabile, iscate de arcușul
care mă vrea cutia de rezonanță
a unei frumuseți
Cine nu crede că există infernul
trebuie sa pornească acum un televizor,
așa cum m-am convins.
Iată ce văd zilnic la știri:
războaie, asasinate, mafie, epidemii,
sărăcie, poluare,
Dacă fluviul aerului mă va accepta cânva,
voi învăța să decolez, să plutesc, să cad în picaj
și să aterizez într-un final de cântec fulgerat.
Dar dacă fluviul teluric mă va vrea
voi învăța
DORMI
Dormi departe de singurătatea mea
în așternutul viselor
de care mâine vei uita
și iar vei aduna senzații
cu hărnicia albinei
pentru următorul tău somn cu vise
despre care nu-mi
Þi-am făcut loc în mine
și îți voi găzdui toate dorințele.
Așează-ți cufărul cu neliniști,
fanteziile, crisparea și credințele,
pentru că am mult spațiu.
Te voi hrăni cu certitudini,
răbdare și
Mai sug din sânul vieții
chiar dacă am fost înțărcat,
să mă mai simt în brațe legănat
la pieptul inocenței salvatoare.
Mă privește matern și-mi șoptește
cântece despre mâine,
până adorm
PROGRES
Pe canapea, în față cu-n televizor
privesc, ascult ce se întâmplă-n lume.
Alături, pe birou, am un calculator
plin cu mesaje, poze, știri și glume.
Pe-un raft, combina radio
Adevărul dormea legănat de minciună,
incertitudinea îi cânta la ureche,
eu mă priveam în visul anatemei
și cârpeam coșmaruri zdrențuite.
Aluviunile mele desenau dantele
pentru rozătoarele
M-ai dă-mi cerule zăpadă
să mă obișnuiesc cu frigul
care mă așteaptă răbdător!
Noaptea mă meditează perseverentă
cum este cu întunericul
și o plătesc în rate, cu vise ciudate.
Am
Încremenite, picioarele stalagmite,
pietrificate de lacrimi picurate
din bolta tristeții cu care mă acopăr,
când vinovăția ta ingenuă mi-apasă
seva destinului. Stalactită indecentă!
Mă
Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat
din milă, când te-am rugat
să nu-mi iei ce-i bun în mine.
Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat
să-mi știu sufletul curat
luminat mereu de Tine.
Nu-mi da
INVITAȚIE
Am hotărât să-mi împachetez gândurile,
să-mi spăl și să-mi calc simțurile,
iar pe mine să mă pun la naftalină
pentru câteva milioane de ere,
călător atârnat de o
În grădina vieții,
amețit de parfumul lui de trandafir,
cu petale de sânge tânăr
învăpăiate de soare,
iubit de ochi, de albine și bondari,
și-a scuturat roua când
bărbatul l-a oferit
Cred că trebuie să fac o percheziție
printre neuroni, pentru că îmi
păstreaza amintiri interzise și toxice.
Le-au furat cândva din viața mea
și le aruncă la întâmplare, deșeuri
pe maidanul
Veninul șarpelui lecuiește,
dar nu și veninul omului !
Omul se maimuțărește, sau
maimuța se omenește?
Căinele e mai credincios omului
decât e omul credincios lui Dumnezeu!
În arborele
SISIF
Inima mea, ca un biet Sisif,
îmi tot împinge sângele, pedeapsă,
contra cronometru pornit și oprit,
cum dictează legile și canoanele,
în baletul cu diverse piruete,
pe scena disputelor
Să-mi sting tăciunele de viață
În vin, mocirlă sau dulceață,
Să mă mai rabd râzând de mine
Sau să m-alung într-o micime ?!
Să urc sau să cobor, nu stiu,
Să plâng că-s mort, dar totuși viu,
Să
Cantitatea de toamnă adunată
în locul liber, neîncălzit, din patul meu
și fereasta din casa timpului, cu același chip,
care apare și dispare
fără să mă mai priveasca,
toate le-am primit în dar
E plin de legi interiorul meu.
Pe câteva le cunosc.
Unele apar în călătoria
dintre punctul a și punctul b,
sau când mă întâlnesc cu x sau y
pe harta mea cu paradigme.
Mi-e plin de legi și
Amăgiți,
Târâm ochii de la o stea la alta
și-nchipuim promisiuni.
Ne cheamă privirile și
când le-am ajuns, suntem de mult plânși.
In fiecare stea a rămas,
galeșă, tristă sau sumbră, privirea
BLESTEMAT
mi-a înțepenit în urechea stângă o melodie
în urechea dreaptă sunt șoaptele tale
mă agit între Scila și Caribda
sunt un biet Ulisse
blestemat să ascult destinul
care
Împăratul fără familie și blazon,
Stăpân al primului cuvânt,
Cerne umbre prin ochi de stele
Fără nervi.
Îmi cer partea mea și-mi oferă
Infinitul – bogăția demenței.
Umilit, mă rog pios
Să mă
Și azi mi-a fost foame de adevăr,
dar zâmbetul tău mi-a dat doar cateva
fărâmituri de cuvinte
și am ieșit pe strada indolenței,
mi-am luat niște minciunele tare sărate
și cea mai amară