Alexandru Corneliu ENEA

RÃTÃCIT Împing valurile vieții, car ancora rebelului vulnerabil, pentru că așa sunt nascut pe această coajă de dragon, clocit de luciferul dimineții, când totul este crud și

FORMULE Mă compun dintr-o mulțime de formule răzvrătite în mine, dezordonate și nesătule de combinații inefabile, iscate de arcușul care mă vrea cutia de rezonanță a unei frumuseți

Cine nu crede că există infernul trebuie sa pornească acum un televizor, așa cum m-am convins. Iată ce văd zilnic la știri: războaie, asasinate, mafie, epidemii, sărăcie, poluare,

Dacă fluviul aerului mă va accepta cânva, voi învăța să decolez, să plutesc, să cad în picaj și să aterizez într-un final de cântec fulgerat. Dar dacă fluviul teluric mă va vrea voi învăța

DORMI Dormi departe de singurătatea mea în așternutul viselor de care mâine vei uita și iar vei aduna senzații cu hărnicia albinei pentru următorul tău somn cu vise despre care nu-mi

Mai sug din sânul vieții chiar dacă am fost înțărcat, să mă mai simt în brațe legănat la pieptul inocenței salvatoare. Mă privește matern și-mi șoptește cântece despre mâine, până adorm

PROGRES Pe canapea, în față cu-n televizor privesc, ascult ce se întâmplă-n lume. Alături, pe birou, am un calculator plin cu mesaje, poze, știri și glume. Pe-un raft, combina radio

Adevărul dormea legănat de minciună, incertitudinea îi cânta la ureche, eu mă priveam în visul anatemei și cârpeam coșmaruri zdrențuite. Aluviunile mele desenau dantele pentru rozătoarele

M-ai dă-mi cerule zăpadă să mă obișnuiesc cu frigul care mă așteaptă răbdător! Noaptea mă meditează perseverentă cum este cu întunericul și o plătesc în rate, cu vise ciudate. Am

Încremenite, picioarele stalagmite, pietrificate de lacrimi picurate din bolta tristeții cu care mă acopăr, când vinovăția ta ingenuă mi-apasă seva destinului. Stalactită indecentă! Mă

Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat din milă, când te-am rugat să nu-mi iei ce-i bun în mine. Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat să-mi știu sufletul curat luminat mereu de Tine. Nu-mi da

INVITAȚIE Am hotărât să-mi împachetez gândurile, să-mi spăl și să-mi calc simțurile, iar pe mine să mă pun la naftalină pentru câteva milioane de ere, călător atârnat de o

În grădina vieții, amețit de parfumul lui de trandafir, cu petale de sânge tânăr învăpăiate de soare, iubit de ochi, de albine și bondari, și-a scuturat roua când bărbatul l-a oferit

Cred că trebuie să fac o percheziție printre neuroni, pentru că îmi păstreaza amintiri interzise și toxice. Le-au furat cândva din viața mea și le aruncă la întâmplare, deșeuri pe maidanul

Veninul șarpelui lecuiește, dar nu și veninul omului ! Omul se maimuțărește, sau maimuța se omenește? Căinele e mai credincios omului decât e omul credincios lui Dumnezeu! În arborele

SISIF Inima mea, ca un biet Sisif, îmi tot împinge sângele, pedeapsă, contra cronometru pornit și oprit, cum dictează legile și canoanele, în baletul cu diverse piruete, pe scena disputelor

Să-mi sting tăciunele de viață În vin, mocirlă sau dulceață, Să mă mai rabd râzând de mine Sau să m-alung într-o micime ?! Să urc sau să cobor, nu stiu, Să plâng că-s mort, dar totuși viu, Să

Cantitatea de toamnă adunată în locul liber, neîncălzit, din patul meu și fereasta din casa timpului, cu același chip, care apare și dispare fără să mă mai priveasca, toate le-am primit în dar

E plin de legi interiorul meu. Pe câteva le cunosc. Unele apar în călătoria dintre punctul a și punctul b, sau când mă întâlnesc cu x sau y pe harta mea cu paradigme. Mi-e plin de legi și

Amăgiți, Târâm ochii de la o stea la alta și-nchipuim promisiuni. Ne cheamă privirile și când le-am ajuns, suntem de mult plânși. In fiecare stea a rămas, galeșă, tristă sau sumbră, privirea

BLESTEMAT mi-a înțepenit în urechea stângă o melodie în urechea dreaptă sunt șoaptele tale mă agit între Scila și Caribda sunt un biet Ulisse blestemat să ascult destinul care

Împăratul fără familie și blazon, Stăpân al primului cuvânt, Cerne umbre prin ochi de stele Fără nervi. Îmi cer partea mea și-mi oferă Infinitul – bogăția demenței. Umilit, mă rog pios Să mă

Și azi mi-a fost foame de adevăr, dar zâmbetul tău mi-a dat doar cateva fărâmituri de cuvinte și am ieșit pe strada indolenței, mi-am luat niște minciunele tare sărate și cea mai amară