Poezie

fluvii

1 min lectură·27 aprilie 2018

Mediu

Dacă fluviul aerului mă va accepta cânva,

voi învăța să decolez, să plutesc, să cad în picaj

și să aterizez într-un final de cântec fulgerat.

Dar dacă fluviul teluric mă va vrea

voi învăța să ard, să cutremur,

să explodez și, erodat, să mă prăbușesc în mine.

Însă, din iubire am fost aruncat

în fluviul timpului să învăț stiluri de înot:

ca plută în brațele sânilor materni,

ca fluture copilăros și bras adolescent

în patul nopților cu vise aromate,

masculinul craul prin furtuni

și-am supraviețuit cascadelor vieții,

până mi-am câștigat dreptul

la înotul aparent liber,

dar mereu între maluri și maluri

de vremuri.

M-am salvat și din câteva mlaștini,

atras sau împins, rămase în memorie,

smârcuri de coșmar.

Ferit de scufundări riscante,

am curs la vedere, singur sau însoțit,

trist sau fericit, prin fluviul timpului,

uneori și ca plută pentru naufragiați,

sau popas profitorilor de mine,

în curgerea tuturor spre Styx.

Râvnesc să ajung ofrandă

fluviului spiritului să mă învețe,

împreună, cine sunt și cine ești

tu, suflet drag mie.

00978

Alexandru Corneliu ENEA. “fluvii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14124833/fluvii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.