Alexandru Corneliu ENEA

Mai am o singură valență combinată cu substanța ta, împreună noi ca un mineral într-o ciudata(ă) chimie nelegiferată de reacții particulare cu vectori lumești aleatorii și corozivi. Tu

Adevărul dormea legănat de minciună, incertitudinea îi cânta la ureche, eu mă priveam în visul anatemei și cârpeam coșmaruri zdrențuite. Aluviunile mele desenau dantele pentru rozătoarele

Mi-am găsit îngerul înjunghiat în iubire, cuțitul trădării i-a tăiat și aripile celeste și-nsângerata tristețe se ruga iertării împreună cu tăcerea nopții. L-am ridicat încet de pe pragul

Mai dă-mi un strop din apa vie, mi-e sete de liniște, așează-mi gândurile pe fruntea nopții cât mai departe de suflet, să se odihnească și el în simplitatea credinței și cântă-i

Am aflat că sunt dator vândut fotonilor care au scăpat golănește din iadul nuclear al soarelui. Dar cui nu-i sunt dator!? Chiar și mie îmi sunt dator cu bucuria existenței

Au obosit și au cam îmbătrânit anii care s-au hârjonit și au concurat cu viața mea. Încolonați ca într-o procesiune, s-au retras în chiliile din mânăstirea pe care au construit-o în

A găsit sufletul meu cu ușa deschisă și a intrat nepoftită tristețea, s-a așezat tăcută, gânditoare cu capul pe rana singurătății și mi-a arătat din nou cicatricile naivității vinovată

Mi-am ascuns o dorință care s-a așezat necuminte pe voința mea, dar a văzut-o adevărul și mi-a dat o palmă. Adevărul e dușmanos! Am încercat să mă păcălesc cu motivații și

Pe altarul asfințitului Am aprins o lumânare În amintirea amintirilor mele Care au pierit sublimate, Vinovate sau nevinovate, Din cauza drmurilor Pe care am rătăcit.

Mi-am risipit amprentele pe patru continente cu porți și mulți ochi de pază. Totuși, am furat imagini și le-am îndesat în memorie, excedent de bagaj personal. Riscurile mi le-a asigurat

Întregul meu e parte din tot întregul Lui. Minuscula mea fericire în întregul Lui se regăsește. Cum să ajung doar să-L fericesc dacă mi-a dăruit și durere?

M-am furișat ca un hoț pe scara de serviciu și am intrat în casa viselor tale. Într-o ramă, m-am văzut și pe mine lângă vitrina cu dorințe acoperită cu pachetele de iluzii, stivuite până

Coborau din stele, ca pe fire de păianjen, amintirile mele. Cu unele m-am pedepsit, pe altele le-am iubit, iar pe altele le-am alungat. S-au adunat cam multe stele pe bolta sufletului

Se zice că omul a apărut într-o grădină a belșugului și iubirii și nu într-o mânăstire. Iată de ce, și mie, îmi plac grădinile. Tu ai intrat cu timiditate prin poarta inimii în grădina

Dacă toate vorbele și cântecele în materie s-ar transforma, câți vor mai spune bolovani, sau apă otrăvită, sau smoală și câți vor încerca să curețe prin rugăciuni curate mizeriile adunate

Ce-ai mai făcut Trecutule? Întreabă Demiurgul. Cresc, Doamne și adun mereu ce-mi dă Prezentul. Și tu, Prezentule? Părinte, eu creez și las Trecutului ce-mi dă Viitorul. Dar tu,

M-am plimbat pe străzile nopții plouat de nectarul florilor de tei. Tu ți-ai părăsit visul, ai venit ca un fluture de stele și mi-ai sărutat singurătatea. Ne-am îmbrățișat

Nu știu de câte ori am călcat neatent, sau mi-am închipuit un sprijin și am căzut în lumi diferite, dar mereu am reușit să îmi repar starea fără piese de schimb, să mai pot repeta

Aseară, te-ai împiedicat de versul meu când te admirai în oglinda sufletului, ți s-au învinețit ridurile și ai scrâșnit la vorbele pe care ai alunecat din vina ta. Te-ai grăbit să le

Dificilă partitura pe care mi-a ales-o și încă o mai tot completează, iar rolul adaptat povestirii pe care trebuie să o scriu în fascicule de timp trăit, costumat obligatoriu pentru