Poezie

îngerul meu

1 min lectură·7 septembrie 2016

Mediu

Mi-am găsit îngerul înjunghiat în iubire,

cuțitul trădării i-a tăiat și aripile celeste

și-nsângerata tristețe se ruga iertării

împreună cu tăcerea nopții.

L-am ridicat încet de pe pragul morții,

mi-am smuls din suflet toate speranțele,

i le-am așezat pe altarul frunții

și i-am cântat în șoaptă “Una furtiva lacrima”.

Încă mai respiră amintiri, a întredeschis ochii,

m-a privit cu milă în inimă și mi-a cerut

să-i fac un ceai cu esență de singurătate,

îndulcit, doar un pic, cu vorbele tale de credință.

Spre uimirea mea, deodată s-a ridicat, parcă renăscut,

mi-a zâmbit și mi-a spus: Ia aripile mele,

învață să zbori si pleacă la Dumnezeu,

că te așteaptă! Dar poți alege să mai rămâi aici,

din nou martir, în clepsidra sărăcită a destinului tău,

până când nisipul ce vei fi îți va ascunde umbra!

Ajuta-mă să aleg!

001.064

Alexandru Corneliu ENEA. “îngerul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14096257/ingerul-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.