Lasă-mi sângele să doarmă
Legănat de-al tău mister,
Nu-i da versuri îmbătate
De cuvinte însetate,
Fără noimă înșirate.
Să îți cred visul pierdut
Într-un abur ce-mi ascunde
Chipul
Mi-ai oprit ceasul la ora toamnei
și doar minutele si secundele ticăie
în ritmul vieții tale
care ascultă cântatul unui cocoș al zorilor,
cocoș care, de fapt, plânge din cauza mea,
strigă
Sunt și eu un memory stick
care adun, și adun, și adun,
prins de o nano-celulă
a unui nano-neuron din creierul universului.
Aștept să fiu descărcat
când o vrea softul Lui,
să mă pună în
Tot aștept la bariera
dintre zi și dintre noapte,
când de-o parte, când de alta
printre zgomote și șoapte,
spațiul să se facă timp,
timpul să mă ia cu el -
ghid născut cu
Fiecare durere are secretele ei
și fiecare bucurie ascunde ceva,
mi-a spus viața când m-a vizitat
în lipsa ta.
Mi-a luat gândurile cu ea
și a plecat la tine să-ți explice
la ce e bun
Eram o grădină cu greșeli și păcate
sub formă de flori
de toate formele, mărimile și culorile,
din care se hrăneau
gândaci, limacși, șopârle și râme
cu chipuri de oameni cunoscuți mie.
La
Ai mai urcat o treaptă,
eu mai cobor o treaptă.
Scările sunt sprijinite de cer
atât cât să ne vedem sufletele
și sper să nu împingi cu piciorul,
prea curând,
scara mea, încă paralelă cu a
Pe furiș, a venit cățeaua nopții
și m-a mușcat de o amintire
care tocmai ieșise dintr-un neuron abosit
de nesomn.
Marș, fiară rea, du-te-n stele
și latră-mi luna care te-a scăpat
să
M-a găsit o ploaie rece de primăvară
sub pământul nopții.
Am fost obligat să încolțesc niște gânduri
ieșite din mine cam anemice,
fără clorofila luminii,
am adăugat câteva amintiri
și
Am voie să fiu un pic gelos
pe oglinda în care te arăți
și-i zâmbești,
pe ochii care te urmăresc
și te admiră,
pe cei care te visează
și oftează în somn,
pe vântul care te sărută
și pe
Am adormit în mine
ca paginile între coperți
de carte învechită.
Mă răsfoiesc la întâmplare,
n-am chef să mă recitesc.
Câteva imagini, cam șterse,
îmi trezesc uitarea.
Mă așteaptă un
M-a născut o mamă vie
și, când a coborât în cer,
rămas singur,
m-a înfiat mama tuturor morților,
că e vâduvă de viață, sărmana.
Grijulie, să nu mă piardă,
m-a învățat să mă apăr de
Au înflorit mărțișoarele
Pe sânii primăverii
Să bucure soarele
Înaintea reînvierii.
Baba Dochia trudește,
Dragobetele suspină,
Zîpada se licurește,
Primăvara e de vina.
Firul alb de
Într-o seară,
mi-ai rupt o creangă mare,
roditoare
și-a trosnit sufletul trunchiului.
Se prelingea seva din rana,
acum o scorbură
de carii dureroase
în care și-a făcut cuib
și umila
Iartă-mi Doamne nenorocul
Că nu-ți sunt mereu pe plac
C-am cules boabe de viață
Cu aromă de speranță
Din pădurea cu ispite
Pusă-n cale de destin
Să mă bucur de ce-i chin.
Descântat de
Mi-a căzut viața povară pe spinare
și mi-a încovoiat puterea.
Obligat sunt să-mi număr pașii de ieri,
să-i socotesc pe cei de azi,
pentru că mâine sigur o să mă împiedic
de trecutul
Cât timp banii vor mai împărăți viscerele lumii
vor exista arme și granițe de toate felurile
ca să umple haznalele deja prea-pline !
Degeaba pădurile se fac minuni de cărți
și undele poartă
În cuibul imaginației conceput din iubire
de două suflete zburate în alt univers,
n-am găsit bici sau bâte, ură sau invidie,
cum am văzut în alte cuiburi căptușite
cu ochi sticloși și
Mi-a fost sete de viață
și-am băut lacrimi sărate.
Când am flămânzit
am primit vorbe și vorbe,
iar când am iubit
mi-am plătit dobânzi uriașe
la creditul de încredere în fericire
și mulți
M-a agățat singurătatea în cuier,
mi-a luat haina și a plecat să caute
un măr înflorit,
dar și cu umbră de odihnă.
Am râs de ideea de a fi
prizonierul unui cuier
pe culoarul dintre două
Mi s-a stricat motorul uitării
și dau pe dinafară amintiri
scoase din adâncul fântânii memoriei,
ca o apă tulbure, leșioasă,
în jurul sufletului meu,
gata să mă inunde cu regrete.
Numai
Periculoasă scara pe care tot urc
obligat de timp
și văd cum fiecare treaptă
în urma mea dispare.
Urc fără întoarcere,
fără teama că voi cădea,
pentru că mereu sunt pe prima altă
Mi-am dorit și am ajuns atotputernic.
Am oprit timpul și am vizitat câteva planete,
câteva galaxii și universuri.
Revenit, am repornit timpul
și m-am așezat pe un câmp cu narcise
care
Adusă de vânt,
mi-a intrat pe fereastră o pană albă.
Cadou de la un înger ?
Pierdută de un porumbel,
sau ...?
Desigur, are o poveste
pe care nu o voi ști,
pentru că am lipsit
la
AE