Ți-am mângâiat tăcerea ochilor
când zâmbetul tău trist m-a dojenit,
eram în fruntea robilor
care au prea păcătuit.
M-ai apărat de mine cu blândețe
când flăcările negre mă ardeau
M-am ascuns în spatele unor vechi melodii
să nu mă vezi când mă antrenez să tac,
să stau cu ochii închiși, să ascult timpul
cum șiroiește peste mine, dar, mai ales,
să nu mă mișc, ca într-o
Urletul disperării în carapacea sufletului rănit
dărâmă și spulberă ritmurile,
contorsionează modelul de viață,
îngenunchiază momentul
în tragedia erupției de durere
vibrată în nemișcarea
Mi-au luat urma,lihnite,
s-au aciuit în umbra vieții mele,
maimuțe, mistreți, gâște și măgari,
mâțe și maidanezi, șerpi și papagali,
alte lighioane cu fețe umane,
cu metehnele lor
Au venit ca un roi, au intrat în mine,
hrănite de liniștea înserării,
pline de energie și puse pe șotii,
grămadă de cuvinte dansând în idei,
unele înverșunate, altele prea sobre,
căteva
M-am repezit în tine
ca un corb cu cioc bourbonic
să-ți găsesc măruntaiele
gândurilor ascunse,
să îți scormonesc prin trecutul
care-ți circula prin artere
și te face să tresari
Chiar dacă am venit pe drumuri diferite,
ca doi magneți ne-am lipit momentul
într-o viață siamză,
inseparabili în dreptul sufletului
și curge sângele timpului prin amândoi.
Nu e ușor
În noaptea mea cu lună plină
ai săpat și ai plantat
floarea dorului turbat
și cu lapte de lumină
somnul mi l-ai blestemat.
Fruntea mea o stea virgină
visul tău mi-a sărutat
eram
S-au îmbătat trei îngeri
c-au băut rouă de pe florile de prun
și cântă fals despre anotimp,
de s-au înfuriat mierlele, scatii și ciocârliile.
Au reclamat lui Dumnezeu
și i-a transformat
Dăruiește-mi cât poți și vrei
din timpul respirației tale,
când plouă și miroase a flori de tei,
sau de salcâm, sau de meri și liliac,
dar să fim împreună
până apare din nori
cântecul
În urma mea,
multe sute de mii de perechi,
generații de el si ea,
mi-au lăsat A.D.N. și gene moștenire,
cântecul graiului, ca la păsări,
și un bogat subconștient în amintiri
pentru care
Scânteia mea
a fost și văpaie în jerba de artificii a vieții
și-acum, încet se ofilește în cădere lină,
după ce a strălucit pe cerul speranței
purtată oriunde de curenții
Te rog, dă-mi si mie o felie mică din fericirea ta
că mi-e foame de speranță
și umple-mi paharul tristeții
cu timpul de gheață al iluziilor pierdute,
adaug eu și picături de uitare
ca să
Le-am dat celor cinci simțuri
cam tot ce și-au dorit, ce s-a nimerit
și m-au slujit mulțumitor,
chiar dacă dau semne de uzură,
obeze de excese și de timp.
Al șaselea, zeița lor,
de când
Te-aș invita în grădina mea virtuală
ciudată, inocentă și singulară,
așa cum mi-a aranjat-o soarta,
din toate sezoanele vieții,
cu câteva flori încă vii, udate cu
Mi-am încuiat cu 3 zăvoare
niște întrebări
în cufărul nopții,
să nu le găsească răspunsurile
care mă pândesc ca niște zombi
să îmi chinuie somnul.
Se agită zgomotoase
și se ceartă cu
Un purice sărea dintr-un univers în altul
în căutarea unui câine pe placul lui.
Un grup de savanți calculau masa universului
și nu găseau formele invizibile existente.
Un bătrân țăran
În partida de șah a vieții
ți-am capturat bătăile inimii
cu nebunul din mine,
avansat pe diagonala unei zile de vară.
Tu mi-ai luat hamurile calului nărăvaș
care se agita în năravurile
Iar a câștigat noaptea războiul și e întuneric.
Pe câmpul de luptă au mai rămas câteva mici lumini
furișate prin fereastră,
ca mercenari dezertați ai zilei în refugiu,
atât cât să disting
Ce mult se trăiește și se moare în jurul meu!
Ce mult se iubește și se suferă în jurul meu!
Mă mir ca prostul care se uită la luna plină
și s-ar juca cu ea football.
Mai gândesc un pic și
Eu plec în alt univers și până mă întorc
ai tu grijă aici!
A plecat și mi-a lăsat miliarde de galaxii
și planeta asta azurie.
Norocul meu că mi-a lăsat un pic de înțelepciune,
așa că
De câteva ori, ne-am dat bilete gratuite
la spectacolul „Cearta”,
unde eram trecuți, pe afișul cu întâmplări,
chiar noi, actori principali.
Intram pe scena zilei supărați,
ne rosteam
Defilau prin fața ochilor mei
pantalonii tăi roșii
și ochii mei de taur
mi-au enervat creierul
așa că, încordat,
am arătat zâmbetul
cel mai ascuțit
și-am vociferat admirativ
spre
E săptămâna patimilor
Și noaptea asta mi-a căzut
Ca o buturugă peste picior
Și-am scrâșnit întrebări
De s-au stârnit ecouri în mine.
Frigul mi-a înghețat
Câteva caricaturi de
AE