Poezie

oamenii care

2 min lectură·15 februarie 2011

Mediu

acolo în depărtare durerea oamenii care se îmbată

din nimicuri vorbește te rog mai încet ca să ne auzim gândurile

maidanezii chinuți bateriile descărcate/ iubirea mea

fabrică ghirlande pe bandă rulantă în timp mama ne gătește diacritice

la grătar/ niciodată să nu spui că e prea frig afară

citește-mi ca un copil al junglei biblia bicicliștilor

rațiunea lor de a fi melancolici mă depășește/ de aceea dăm petreceri

din ce în ce mai rar alți oameni vin să ne vadă vin să îi vedem

turnăm vin printre bucățile cleioase de măști venețiene

metrourile ne intră în casă e vineri și nimic nu mai e la fel

toți unii câțiva doi trei dintre ăștia sigur unul are mania tobelor

ce se sparg de dimineață în pântecele meu care cântă despre resturi

de clișee/ după care nici el n-o să mai fie la fel

ei bine și mie îmi place să cred că atunci când eram mică mă speriam de

cum sună trenul de umbra mea care țopăia după mine și care nu era

altceva decât rațiunea mea de a fi melancolică

citește-mi te rog în altă limbă despre cum pleacă tinerii la război

și se întorc în poeziile dadaiștilor/ hai să zicem că toată lumea e de

acord cu mine în seara asta/ nimeni nu se mai tunde asimetric frații se iubesc

iubirea mea se repetă și eu te caut într-un carusel franțuzesc și tu mă găsești

înainte să mă sperii

003.021

Alexandra Onofrei. “oamenii care.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-onofrei/poezie/13971677/oamenii-care

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.