Poezie
Aproape tot ce zboară se mănâncă
1 min lectură·
Mediu
posibilitatea de a-ți rupe o mână
încercând să prinzi de coadă o maimuță
nu trece de o cifră până-n cinci,
impară, cu virgulă după ea.
continuă să bei cafea.
deschide geamul între timp,
deși n-ai să vezi nimic interesant,
atrăgător,
oamenii sunt la fel ca și tine.
uneori ar trebui să-ți pară rău
că s-au inventat oglinzile
pentru specia umană,
posibilitatea a fost oricum mare,
singura specie care le poate folosi
era de neevitat.
diminețile încep mereu la fel,
fie că plouă sau fie că nu,
impresia e mereu aceeași:
impresia de soare.
cu brațe ca de candelabru,
mă obligă să mă ridic
și să plec undeva,
așa cum face toată lumea dimineața.
până atunci, deschid geamul
și-mi aduc aminte de ce spunea cineva
nu tot ce zboară se mănâncă,
dar merită să-ncerci,
posibilitatea de a prinde ceva din zbor,
o pasăre sau un gunoi,
este totuși destul de pertinentă.
023.530
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandra Onofrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandra Onofrei. “Aproape tot ce zboară se mănâncă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-onofrei/poezie/13894319/aproape-tot-ce-zboara-se-manancaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AOintenția mea nu a fost aceea de a realiza un poem \"în forță\", ci unul care să ilustreze spleen-ul contemporan, n-am vrut să apară discrepanțe între strofe sau întră versuri, nu cred că e nevoie.
dar poate vorbești de forța poetică, aia-i altceva.
mulțumesc pentru lectură, Maria!
dar poate vorbești de forța poetică, aia-i altceva.
mulțumesc pentru lectură, Maria!
0
În prima strofă descifrez acea stare în care te afli dimineața chiar înainte de a bea cafeaua, acea stare care te ține ancorat în starea dintre visare și realitate: încercând să prinzi de coadă o maimuță / nu trece de o cifră până-n cinci…
Poemul se desfășoară pe registre , toate au o anumită ordine chiar dacă sunt automatisme, te scoli, bei cafeaua, între timp deschizi geamul nu să vezi lumea desigur, ci doar dacă a ișit sau nu soarele, fiindcă: oamenii sunt la fel ca și tine. / uneori ar trebui să-ți pară rău
În a treia strofă e o stare de plictiseală, ca și cum ai spune, nimic important ce-a fost ieri este și azi: diminețile încep mereu la fel, / fie că plouă sau fie că nu, / impresia e mereu aceeași
În ultima strofă ai încercat să-i dai un pic de forță, dar nu atât încât să poată ridica tot poemul, ci doar sfârșitul: până atunci, deschid geamul / și-mi aduc aminte de ce spunea cineva / nu tot ce zboară se mănâncă, / dar merită să-ncerci,