Poezie
wake up call
1 min lectură·
Mediu
Ne trezim,
lumina ce ne lovește e unda de șoc
care șterge
toate călătoriile nocturne din memorie,
rămân doar senzații,
vânătăi inexplicabile,
un tremur subtil.
Ne recunoaștem și începem
să ne iubim din nou acum.
Să imprimăm pe casetele stereo
tandrețea aceea
care ne salvează întotdeauna.
Ne trezim,
dar e tot mai greu să ne găsim locul
în lumea asta
ca un glob de sticlă
sub care respirăm accelerat,
tahicardie,
înconjurați de mici bestii
gata, gata să ne sfâșie
pe o stradă prost luminată,
pe o bancă în parc,
la job sau sub vreo postare homofobă.
Să pășim atent,
pentru visători s-au construit rețele de frânghii
în cer
care ne traversează
dintr-un loc în altul,
suntem în pericol mereu,
ei stau cu
pumnul pregătit
pentru tot ce vreau să țip,
cu claxoane și reflectoare puternice de intimidare
005
0