Poezie
Oktoberfest
1 min lectură·
Mediu
Nostalgia orașului,
paralizia de la apus,
râsul nervos în liftul cu multe oglinzi
pe care l-ai tot ascuns,
scenariul tragicomic
pe care ți l-ai imaginat pentru cineva
pe care l-ai urât,
pielea întinsă peste ce-a murit strălucește,
abandonul total între corpul lui
și-o geacă cu ținte,
endorfine, endorfine,
lacrimi dizolvând mascara,
rujul amestecat cu sângele care a țâșnit,
iubirea înverzind din peretele
de indiferență,
promite-mi, minte-mă un pic,
pe ringul înalt,
sub led-ul pâlpâind criptic,
cineva care seamănă cu tine
îmi spune că nu mă cunoaște,
greșește
și
chiar și-așa
în pumnul puternic, de super erou,
inima mea stă de bună-voie,
riscându-se mereu,
amăgindu-se.
da.
001617
0