Alexandra Mihalcea
Verificat@alexandra-mihalcea
Pe textul:
„despre începuturi" de Irina Iacovescu
Recomandat\"O Stradă ca un decor:
în fundalul plat se văd porțile
întreprinderii la care lucrezi
sau holde aurii de pești la borcan
sau fotografia comică a doctorului
care ți-a semnat/parafat fișa de internare\"
Iată numai un exemplu, dar mai sunt câteva.
Sunt și lucruri care, după mine, ar putea lipsi, cum ar fi:
\"O stradă care stilizează
rostirea trăirilor anxioase
ale trecătorilor.\"
Aici este evidentă dorința de a epata prin forțarea imaginii. Excelent finalul.
Pe textul:
„Proteze supleante" de Pușcă Ioan Gabriel
Totuși, excesiva forțare a imaginii(\"să muști crepusculul nesigur de lumină\")riscă să compromită un text altfel bun, tocmai pentru că vine după un vers suficient de tare ca să nu mai aibă nevoie de vitamine. Eu, una, aș fi transformat în întrebare tot ce vine de la versul al 5-lea încolo:
\"cum e să iubești ca o femeie până ce
ți se va jupui pielea de atâta
bărbat apoi să te faci una cu el
și să intelegi că orice zvâcnire
brutală din coapse e de fapt căutarea
clipei pierdute în sens?\"
E doar o simplă sugestie pe care o fac tocmai pentru că versurile tale mă conving și așa cum sunt, dar cred că, uneori, acest tip de translație deschide și mai mult un poem construit, de fapt, mai mult pe stare decât pe imagine.
Pe textul:
„Nunta izvoarelor" de Negru Vladimir
RecomandatTotuși, mă bucur că am reușit și eu, într-un final, să pot să intru iar pe site mai mult de 5 minute, pentru că, sincer, tare-mi era dor de o parte din voi (printre care te numeri și tu).
Mai mult mă bucură faptul că ai reușit să elaborezi atât de bine ideea că poezia trebuie în primul rând simțită. Chiar nu mă așteptam la un răspuns atât de lung și bine studiat. Si eu cred în ceea ce ai spus. Doar am spus-o și eu, numai că în mai puține cuvinte (mi-s ardeleancă și cam scumpă la vorbă). Si mă bucur să găsesc în tine un om care știe să simtă poezia.
O să te mai vizitez cu mult drag, cu promisiunea că nu voi mai lăsa atât de mult timp să treacă.
Elvenpath
Pe textul:
„Amprente de lumina des-facerea ranilor" de Adriana Marilena Stroilescu
Numai versul ăsta e destul ca să justifice un poem. Restul e simplă montură, dar cu atât mai bine.
Pe textul:
„october midnight blue" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„Fata ce bea Coca-Cola pe o bordură de suflet" de catalina marincas
Pe textul:
„agonia.ro" de Adi Cristi
RecomandatPe textul:
„Raport de gardă II" de Alina Manole
Femeia-Copac
Pe textul:
„Femeie, felină" de Silvia Van
RecomandatPe textul:
„Aseară mi-am salvat șosetele!" de Ina Simona Cirlan
Pe textul:
„Declarație" de Peter Szabo
Pe textul:
„o duminică în plus" de Virgil Titarenco
RecomandatNici la bine!Da\'la greu?!?
Ei, dar daca nu iți place...
Poți plânge pe umărul meu.
Pe textul:
„Epidemie printre epigramiști" de Florin Rotaru
Ca esti cam pus pe \"conslolat\":)
Ma-ntrebi ce-i aia ingrijata?
Pai,foarte simplu:e ingrijorata!
Pe textul:
„Epidemie printre epigramiști" de Florin Rotaru
Care se jură că nu fură,
Dar riști din nou și-acuș-acuș
Te-ai duce cu-ngrijata-n șură.
Pe textul:
„Epidemie printre epigramiști" de Florin Rotaru
Pe textul:
„la inceput a fost piatra" de Cristian Oravitan
Pe textul:
„De mai departe" de Alina Manole
Pe textul:
„Deveneam străvezie" de Alina Manole
La tine, ca să fiu măcar acum serioasă, descopăr o voce foarte bine timbrată. Surprinde nu neapărat forța imaginii, ci capacitatea sa de a se insinua. E genul de poezie pe care o ții minte aproape fără să vrei.
Pe textul:
„Creșteau aceleași ploi" de Alina Manole
