Alexandra Iordache

M-a impresionat textul tau, iti taie rasuflarea.
Ai facut o caracterizare a mortii propriu zise: \"Pe campul de trupuri se-asterne voioasa
O veche ruda sora cu soarta
E moartea , prietena ei neinteleasa
Ce vine sa sagalnica sa-si ia nedreapta ofranda\"

Cami,cred ca ar trebui sa continui,pentru ca esti foarte talentata. Imi plac foarte mult poeziile tale,pentru ca se observa ca spui ceea ce simti.

Catalin, Gabriela, Elena va multumesc tuturor pentru comentarii si pentru ca ati incercat un raspuns la dorintele-gandurile mele. Stiu ca ceea ce doresc eu pot gasi doar in carti. Voi invata probabil, ca si ceilalti, ceea ce trebuie invatat.
Alexandra

Tristetea, melancolia unui trecut. Un trecut care a colectionat melodii, cadouri, flori presate in cartea de latina…, o colectie – doua colectii – trei colectii. Trecuturi care dor, pe care nu le dorim, dar pe care le avem intotdeauna. Ar fi frumos sa existe un singur trecut si acela in doi. Si mai sper, impreuna cu tine, ca ziua aceea in care ‘nimic nu va mai conta’ sa vina niciodata.

Imi place ideea ta.
Alexandra

In acest text iti exprimi o mare durere provocata de o persoana draga tie. Imi place intr-un fel ceea ce ai scris si cred ca ar trebui sa continui.

Textul tau exprima sentimentul de admiratie fata de poeti, de felul in care ei gandesc, scriu, exista si uneori fata de izolarea impusa de ei insasi. Poetilor nu le e teama de nerecunoasterea muncii lor, ei scriu ce simt, ce doresc si impartasesc celorlalti fericirea de a trai. Cunosc taine pe care cititorul nu intotdeauna le intelege, dar pe care le citeste, le simte cu ajutorul poemele voastre. Voi, singurii ce puteti aduce un zambet, o raza de soare intr-o dupa amiaza ploioasa de septembrie.

Ca cititor iti multumesc,
Alexandra