Poezie
Macrooameni
1 min lectură·
Mediu
să te trezești într-o lumină virginală
cu pulsul lumii suspinând în peșteri
cu o miraculoasă formă de suflet
cu lacurile subterane inundând
toate celulele și nu mai simți nimic
din adâncul lui, simți
de pretutindeni
să te trezești într-o lumină vegetală
din somnul ce-a uitat să fie termic
pe pământul umed și cald
deschide-ți ochii verde vâjâind
verde viguros versuind perceptibil
de parcă ai renaște cu surplus de conștiință
cu toate simțurile plesnind
să te trezești într-o lumină virtuală
cu ochii irizați de neverosimil
lângă iazul ciupercilor plutitoare
semințele postoamenilor se preling
într-un spațiu supravital
pe clepsidra lui Dali îndoită
expansiunea unui genial lăstar
.....................................................
când te trezești în penumbra umană
privește mâinile ce modelează
chipul pseudooamenilor
oamenii se cunosc după problemele
pe care le sculptează
dimensiunea forma spiritul
singurul algoritm inalterabil
cioplit doar din lumini
004
0