Mă rușineaza numai gândul că am fost naivă, că am crezut. Dar ce altceva puteam să fac în acel moment, decât să cred. Vin dintr-o familie unde o mamă pregătea prăjituri duminica, unde exista
În mine doarme Universul
Strivesc în palme licurici
Bucăți de lună se agață,
Cu stângăcie de buric.
În mine doarme Universul
Și nu îi pasă că îl simți,
Cum dă din stele când visează
Și
Mă-ngenunchează nemurirea
Când eu trăiesc precum un mort.
Mi-e greu să spun cuvinte-vorbe
Și doar tăcere îmi este tot .
Trăiesc ziua în noapte, în hău
Visez pe geana unui zeu .
Dezbrac în
Ați visat colțul albastru , fir de verde, strop de Rai
V-ați trezit orbiți de negru , suspinând de doruri mari .
S-a închis pleoapa din dreapta , se gândea la primăveri ,
Ochiul stâng privea
Întotdeauna am gândit că starea de insomnie mă prinde . Sunt mai drăguță cu ochii încercănați și cu rațiunea prinsă în cuie și chiar și așa , tot atârnă de greutatea ideilor colorate . Pierd zilele
Bătrâne ocean albastru,
Cu plete inele de apă,
Pătrunde-mi în mintea abstractă
Și adună-mi sarea din pleoapă.
Bătrâne, veșnic albastru,
Ce arunci vorbe în spuma de gheată
Nu-l
Simt cum cuvintele mor in oglindă intr-o imperceptibilă si vesnică miscare, iar eu, sunt precum ele. Mă privesc in aceeasi oglindă ca si când as privi intr-o balta si, dacă ai privit vreodată intr-o
Mă lași să-ți nasc un fiu ?
Din aburii mări
Ce-mi mângâie coapsele ,
Din mirosul acru
De humă-nsămânțată ,
Din respirația cerului
Înnourat de tutun ,
Din lacrimile obosite
Ce în podul
Cu sufletul albastru asemeni unei mări
Ea-mi despicase trupul în magice culori
O blîndă muritoare cu stele vii în ochi
Mă aruncase în visul celestrului Haos
Așa începe visul : pe sacra aripă
Ninge cu raze de lumină
Pe trupurile calde ce-ncep să răcească
Ninge cu raze de lumină
Pe trupurile reci ce-au fost cândva fierbinți
Ninge, din colțul de albastru
Pe inimă, pe frunte, pe
Tu ești ce n-a fost încă nimeni
ești ritmul muzicii eterne
Și gustul primului sărut.
Ești gestul primitiv al trupurilor goale
Și creanga de copac ce-abia a înflorit
Iar eu ...
Eu sunt
Pășesc goală pe-ntinsul apei: Îi simt răceala, îi aud glasul
Pășesc goală pe frunzele moarte. Le simt rugina, le simt mirosul.
Pășesc goală pe iarba udă. Îi simt tăișul, îi simt și gustul
De-acum
