Poezie
Plângeți ochi
1 min lectură·
Mediu
Ați visat colțul albastru , fir de verde, strop de Rai
V-ați trezit orbiți de negru , suspinând de doruri mari .
S-a închis pleoapa din dreapta , se gândea la primăveri ,
Ochiul stâng privea fereastra , suspina plin de dureri .
Geana dreaptă , lunguiață , te păzea de amintiri ,
Iar sprânceana , cea mai hoață , îți fura din bucurii .
Ochii triști râdeau degrabă , să nu vadă , ea , Lumina
Cum se-ntunecă obrazul de ură , vină , nevoi
Și atunci când buza mică le șoptea o vorbă mare
Ochii se-nchideau alene , se-ntrebau ce să mai creadă .
Vine o mână tremurândă care bate-n poarta mare
Ciocănește cu sfială , cine să-i răspundă oare ?
Ochii aruncă o privire și-i șoptesc de despărțire :
Pleacă , pleacă mână surdă că nu-i nimeni să-ți răspundă !
Și-au rămas ochii cei veseli , triști , pierduți printre atei .
Le-am șoptit atunci din beznă :
\'Plângeți , plângeți ochii mei \' !
002.665
0