Poezie
Camera
(într-o amiază întunecată de vară)
1 min lectură·
Mediu
Negru cât vezi cu ochii
Așa va fi mereu
Privirile din zid mă-ndeamnă
Acum să plâng și eu.
Și licuricii mor cu mine
Căci soare nu mai am
Invidia, neputința
Sunt frânghie la geam.
La orizont e viața
O, dulce libertate
Dincolo de ziduri
Departe-s încă toate.
002.649
0