Poezie
16
în dimineața morții
1 min lectură·
Mediu
O sclipire ce alege pentru tine inevitabilul
Te dăruiește pământului din care te-ai născut
Plâng lupii după fața palidă a morții
Destinul te târăște peste sufletele unor ochi închiși
Răsăritul trist și îmbrățișarea sa.
Tu, hoațo, ai pescuit din lună vise și speranțe
Cu foc și apă ai săpat groapa comună
Ai împrăștiat lacrimile în loc să le îmbrățișezi
Trezește-te! strigau vocile pierdute-n întuneric
Dar tu vindeai carnea celor care o aveau deja.
Stelele din ochi pot acum să plângă
Clepsidra să se întoarcă încă o dată, și încă o dată, și...
Umbrele să plătească tribut opiului
Mi-am implorat solidaritatea într-o dimineață
Însă ea a spus \"Nu!\"
Și toate astea în dimineața morții
Când în sicriul galben
Luna nu și-a mai cântat cocoșii
Acum, tu, la capătul luminii
Numără-ți bobocii
1, 2,... 16
002.562
0