Oglinda din fereastră

Vreau să-mi fac curaj Să sar și să zbor în lumea care mă așteaptă cu geamul deschis Copacii uzi îmi întind o creangă de ajutor Mă cheamă să le plimb frunzele sub tălpile mele. În depărtare un câine stă culcat în singurătate Privind umbrelele de pe banda rulantă E nepăsător și gânditor, parcă ar vrea să creeze o poezie Nu-l deranjează iarba udă, nici păsările ale căror cântec nu poate fi reprodus de chitară Poate dacă posterele ar ține cerul prizonier M-aș agăța de aripile lor Să ne împărțim egal libertatea... Nimic nu mai e la fel Sunt mai multe păsări care dansează în ciuda mea Copacii au împins ploaia înapoi în nori Umbrelele stau la uscat. Deși tot culcat în singurătate, și câinele e altul.