Alex Popp

Tequila se bea cum vrei, da ce-i asa mare lucru sa bagi de-asta cand noi avem palinka foarte mai buna. Si bautura mai are un neajuns, daca bei cu adevarat mult iti cam vine sa borasti. Ca mahmureala e doar o legenda. Asa ca sper ca n-ai folosit cata teq te lauzi ca altefel in loc sa scrii schimbai cearsafuri.
Stii ce-mi zicea mie un aurolac despre ce experiente fantastice avea el cu pomi care-si iau zborul si cu blocuri care se rastoarna. Banuiesc ca teq nu ti-a dat asemenea senzatii. Daca as avea curaj as trage si eu din punga ca alcoolul, scuze de expresie, e cam apa de ploaie. Si mie viziuni nu-mi da mai mult decat am eu si-n starea de trezie. Mai oameni buni, de-aia suntem poeti ca suntem mai dilimaci, ca daca ma vezi cum dau in gropi pe srada gandindu-ma la nemurirea sufletului ai zice ca o noapte-ntrega am chefuit in carciuma din colt unde se bea saniuta cu zmeurica ca sa-i mai ia din mirosul de alcool metilic.
Cand bagau aia de demult treaba cu vinul era numai asa de chestie, ca ei stiau ca viziunile vinului sunt numai pentru profani nu si pentru poeti despre care se stia clar ca o anumita zeita facea sex abitir cu mintea lor. De aceea, pentru ca muza e femeie, eu cred ca ori poetele sunt o tara safiste in sufletul lor or vad pe la barbati si plagiaza cu o oarecare siretenie.
Elefantului i-a cazut trompa.

vine toamna
ma simt nepregatita
un dor ma cheama
vreau sa fiu iubita

te iubesc, te iubesc
suna prea stiut
frunzele-mi zgribulesc
toamn-a-nceput

poezia mi-e scurta, rece
vantul tomnatic
prin ea se trece
ras de astmatic

Asa e mai bine dar nu destul.
Banala? N-as prea zice. Rasul astmaticului evoca durere, durerea celui care rade singur de anormalitatea lui, desi ii provoaca cumplite chinuri.

Si daca prin banalitate intelegi sinceritate si viata, draga Bea, te inseli mult. Banal e numai cand scrii elucubratii gen te iubesc la nemurire, stii tu, ca in exercitiile de poezie de sit.
Poezia asta avea in germene ceva cu adevarat poetic, dorinta de iubire. Chiar n-ai simtit ce forta sta in acest sentiment?

Mini, vezi cum mai repari din carentele de ritm si din abundenta nejustificata de cuvinte.

Fraza incriminata e in ordine logica asa:

Si om tu esti, ca sa dai flamandului paine, nu caine, (se subintelege) să nu-i dai.
Când am citit pentru mine a fost clar.
FTA este dominat de tipare, dar cati dintre noi nu suntem, chiar daca inconstient.
Eu pretuiesc emotia lui sincera care parca incarca poezia de energie pozitivă.

O poezie grea. Pe alocuri mi s-a parut geniala. Dar uneori aveam impresia ca doar te joci de-a cuvintele. Că nu faci decât să le pui să sune din coadă:

Să rezolvăm probleme
la algebră.

Nu știu de ce dar parcă îmi aduce aminte de Păunescu. Tu hotărăști dacă e de bine sau de rău.

Poliforma e o strutocamila. Ori e multiforma ori e polimorfa.
Strofa 1 are structura 9/11/11/11. Cianura se cieste in trei silabe cu i semivocalic pentru a se pastra ritmul.
Numai versul intai e schiop de un iamb care se poate baga usor.
Dar poezia romaneasca nu tine prea mult seama de numarul de picioare sau silabe, ci doar de succesiunea silabelor accentuate.
Din pacate nu cunosc nici un tratat de metrica romaneasca serios dupa care am putea sa ne ghidam aprecierea.
Daca ne uitam in Miorita sau in alta lucrare populara vedem ca trimetrul trohaic e adesea cataleptic.
Mai ales ca in romana exista accentuare prin pozitie, posibilitate absentei silabei moi din troheu in fata pauzelor, cezurile si sfarsiturile de vers, si sunt o multime de accente secundare necunoscute si chiar variabile.
O adevarata babilonie, in care e mai bine sa ne ghidam dupa ureche decat dupa numaratori si dictionare.

Parca e un cantec folk.
Imi placu. Corecteaza te rog greseala ca sa nu mai aiba Kop ce sa zica.

Dar prima naluca stirbeste prin anticipare puterea nalucilor de la sfarsit.

O mica inadvertenta logica. Daca esti invizibil nu inseamna ca esti si imaterial.
S-ar putea deci sa nu poata trece.
Iti urez succes spre Nirvana.
Scuze pentru lenea din acest comentariu.
N-o sa se mai intample.

detuneaza?
genate?
Mi-e cam lene acum sa spun tot ce-mi place aici, dar fii sigura ca-s multe.
Am salvat-o pentru o delectare ulterioara.

Nu stiu de ce cand se zice rochita imi aduc aminte de doua lucruri: de chelia lui Boruvka si de trabucul lui Clinton.

Mi-ar fi placut sa zici cu cuci si nuci ca ghidusia sa mearga pana la capat.

Tot inainte dragi fetite, sa va mai patati pe rochite.

E in crestet, nu pe crestet.

Mai, ce femeie perfecta e aceea care isi forteaza barbatul la caucioace?! Desigur Elena Ceauseasca, ca ea era chimista.
Jazz? Beah. Chiar iti place chestia asta care aduce mai mult a mate scpate de sub control intr-o noapte de vara? Sau poate ca daca ne gandim la caldurile matelor, mai stii...
Mai oameni buni, ati uitat s-o puneti pe Bice la colt pe coji de nuci galbene. Se pare ca pedeapsa asta place uneori si femeilor perfecte.

Vad ca nu-ti zise nimeni bun sosit.
Iti zic eu atunce, daca douazeci de oameni dinaintea mea n-au fost in stare.
Nu va place ca n-are epitete metafore care sa se prelinga lipicioase pe maini si in barba? Are doar un amarat de monolog-dialog, atat de simplu ca e aproape perfect.

Doua propozitii carora eu nu le-as fi zis ganduri ca-s o poezie in toata regula.
Simti toata forta comprimata in cinci cuvinte, noua silabe si douazeci si doua de litere latine.
De-as avea, ti-as da o stea.
Nu conteaza ca eu nu ma scald in atata siguranta ca tine si s-ar putea sa fiu doar un trup de lut, care nici macar nu \"are\" suflet.

Virgula de dupa buze ma nedumereste. Mi se pare ca daca e virgula acolo ar trebui sa fie de pe buze.
Poezie frumoasa, vibranta, stanesciana, dar ordinea obisnuita e inversata pentru ca acum barbatul devine obiectul dorintei.
Si cred ca aici e chichita poeziei si lucrul care m-a facut sa-mi placa totusi in ciuda unei senzatii de deja vu.
Imi place cand se dialogheaza nu numai cu
cititorul si adresantul , cu sufletul sau cu mai stiu eu ce entitate de care se leaga poetii ca magarul de samar, ci si cu tehnica literara, cu modalitatile de exprimare, mai ales azi cand traim in era hipertextului.

Traducerea?
Oglinda TV.

Eu as scoate primele doua paranteze. Stiam si noi de mary poppins, iar pardon de expresie e fara valoare, nici macar pentru nota de oralitate gaunoasa eu nu l-as pastra.
A treia are demader ala bun si eu as scoate textul vadit si-as pune asa:
o pancarda cu un demander.
In rest, Nexus n-a vorbit in vant.

N-a intrat, dar are toate sansele dupa ce l-am folsit eu in genialitatea mea.
Are iz de snoava, si chiar asta se vrea a fi, dar e o poezie trista, extrem de trista, cam cat cenzura asta care reapare, cenzura de partid si de stat.

Atat de viu incat devine un personaj de-ale lui Gorki. Hi, hi.
Asta cu numele, fara suparare, e ca sa te legi de ceva.
Si cred, Kop, c-ai vrut sa zici jalnic, ca la o poezie patetismul, adica adanca simtire nu e de injurat.

Iar zic de bine. Devine oare o obsesie?
Uite ce zicea altul despre starea ta. E numele lui in text:

Catule, te va pierde lenevia!
In ea tu zburzi, te bucuri peste fire:
Ea a rapus cetati infloritoare
Si regi odata!

O mica precizare, poetul nu zice chiar lenevia ci timpul liber, timpul destinat activitatilor nelucrative, adica care nu aduc un profit in bani.

Sper ca ma intelegi. :)

Am impresia ca aici e ceva mai profund. E vorba si de Ahile si de Styx, apa uitarii.
Si buzunarul gol asta de la sfarsit ar putea fi o bata in balta, daca restul nu ar fi atat de interesant.
Si atunci ori iti bati joc de noi si ne arati cu degetul ca ne plac forme fara fond,
fie ai vrut sa spui altceva aici si razi de cei care nu-si dau seama, ca mine.

Doar o amintire din Grecia.