Texte în proză

Nu se poate să fi trecut mai mult de câteva ore de când am sosit în \"orășelul cu edificiu bizar\". Diligența se oprise doar două minute, atât cât să-mi permită să cobor și să-mi înșfac geanta de

\"Migrenele iar îmi dau dureri de cap\"... de unde gândul ăsta stupid? Și totuși, e purul adevăr. Îmi simt capul greu în timp ce stau în fața biroului guvernat de o dezordine inexplicabilă și mă

Cladirea isi arunca contururile in negura diminetii, inalta, mandra si totusi dizgratioasa. Usile masive se deschisera doar pentru un moment, cat sa permita unei siluete la fel de intunecata sa

Stau si ma gandesc... n-am mai scris nimic de mai bine de 6 luni, cred... si imi vine sa plang cand ma gandesc. Mai ales dupa o zi extrem de obositoare de munca in fata calculatorului, dupa o

Parada pierduta pe bulevard. Oamenii se imprastie in toate directiile, inca ii mai vad pe unii fugind de-a lungul bulevardului, cot la cot cu fanfara, departandu-se in amandoua directiile de mine. De

De cand doresc sa fiu inconjurat de o noapte adanca, in care sa ma pierd cu totul... sa imi pierd identitatea... si acum, cand intr-adevar am gasit noaptea cea mai adanca si mai neagra, mai

Ma schimb... In fiecare clipa in care gandesc, in care privesc, in care aud, in care EXIST, ma schimb irevocabil. Fiecare eveniment isi lasa amprenta de nesters asupra mea. Nu pot sa exist fara sa ma

La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul, caci nu era nimic prin preajma care sa merite aceste nume. Intai a zis: \"Sa fie lumina!\", si fara sa mai astepte sa i se implineasca porunca, a

Pe raftul de lemn masiv se vedeau clar doar doua bibelouri. Orice alte obiecte erau ascunse de intuneric. O raza de lumina lumina doar cele doua bibelouri: o pisica alba, cu o atitudine tipic

Ma trezesc. Sunt dezorientat si ametit, nu pot sa observ la inceput decat ca e intuneric. Sunt intins pe spate pe o suprafata tare si rece. Nu exagerat de rece, ci doar... racoroasa. Nu ma deranjeaza

Unii oameni tanjesc dupa caldura dogoritoare a verii; vor ca ea sa-i cuprinda intr-un val de foc molcom. Altii asteapta frigul muscator al iernii, doar cand ii simt aproape focul inghetat simt ca

Nu shtiu de unde mi-a venit ideea sa creez Edenul. Cert e ca e o placere sa te plimbi printre copaci, sa priveshti in voie animalele, sa respiri aerul parfumat de mirosurile florilor... Shi din cand

Trebuie sa fi fost o priveliste destul de bizara in oras - un om imbracat bine, la costum si cravata, insa cu hainele in dezordine, ponosite si murdare, cu un inceput de chelie si ochelari rotunzi cu

Murmur infundat de voci, undeva aproape. Din cand in cand cineva vorbeste tare si deslusit, iar intre timp se aud zgomote de fieraraie miscata si de sticla sparta, printre fosnetul frunzelor. -

Prima oara cand am crezut ca Morty a innebunit a fost intr-o seara, cand s-a innapoiat de pe plaja si s-a apropiat de mine cu un zambet absent lipit pe fata cu o expresie extatica si mi-a declarat cu

Ziua intai Soare, zapuseala, canicula, caldura imposibila in parcul ce pare ca-si schimba incet culoarea din verde in galben, apoi in rosu. Barbatul sta in picioare, ca o stana de piatra. Cei doi

Cineva mergea pe o strada. Era un omulet mic si indesat, posac, mergea cu barbia in piept si ochii in pamant. Se grabea. Era ingandurat. Avea mai multe probleme decat ar fi avut neaparata nevoie.

O distanta imensa, nedefinita... o cu totul alta lume... un univers fantastic mi se dezvaluie in asteptarea mea eterna. Un univers mic, alb, invaluit in lumina, pe care il retusez ici, colo, cu

Orasul gigantic respira in ritmul lui propriu. Exhalatia putreda si nociva ramane deasupra lui, intunecandu-l si blocand lumina soarelui. Un frig etern bantuie strazile intunecate. Ma plimb. Multimea

Inchid ochii in stralucirea blanda a soarelui. Imi incalzeste ochii, fata, mainile, pieptul. Pleoapele filtreaza purpuriu lumina benefica. Dar culoarea se sterge incet, si nu mai am decat un pustiu

Cartea sta inchisa pe raft. In rand cu celelalte carti. Imi propun sa o citesc. Intuiesc ca numai ea detine raspunsurile. Inca din primul moment imi opune rezistenta. Trebuie sa o smulg din raft,

Intins pe spate, imi arunc bratele in laturi. Cerul se ascunde in spatele norilor, iar in spatele lor se ascunde soarele, care imi trimite din cand in cand raze lacrimogene prin sparturile norilor

Disperare. Deschid ochii. Ma deschid spre lume. Ochii ma dor de atata vazut. Cateva vietatzi gasesc in umbra siluetei mele prabusite adapost impotriva caldurii. Primul ajunge scorpionul. Ultimul

Miercuri. Ploua. Tusesc. Imi cobor ochii in carte. Ii ridic. Nu mai ploua. Vad batrinul copac din gradina. Are crengile lasate. Frunzele ii sunt pe jumatate vestejite. Ies afara. Ma apropiu de el.