Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Nemuritor

1 min lectură·
Mediu
Ma schimb... In fiecare clipa in care gandesc, in care privesc, in care aud, in care EXIST, ma schimb irevocabil. Fiecare eveniment isi lasa amprenta de nesters asupra mea. Nu pot sa exist fara sa ma schimb... Iar cand ma schimb, vechiul eu, mai inocent, mai candid, mai fericit, moare, si ma incearca o durere fara de margini... si as vrea sa strig in gura mare ca mie nu imi mai e frica de moarte, ca mor in fiecare zi de mii de ori, ca m-am obisnuit deja, dar ar fi o minciuna.... Eul care moare de fiecare data e doar un copil, si un copil nu intelege moartea... Fiecare schimbare vine inainte sa se poata maturiza, si moare nestiutor... Iar urmatorul nu are mai mult timp la dispozitie! si cu toata aceasta moarte in jurul meu, pot sa ma declar fericit, caci voi ramane copil in spirit toata viata! Abia moartea imi va aduce rastimpul necesar sa simt amarul maturizarii... Asa sunt eu, asa esti tu... Asa ca, la sfarsit, nu ar fi mult mai frumos sa ne dam seama ca totul, totul a fost un vis? si sa ne nastem...
013.996
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
192
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Alex Paven. “Nemuritor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-paven/proza/1107/nemuritor

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Ccris
imi place mult...stii, brancusi spunea ca daca nu mai suntem copii am murit de mult timp. de ce schimbarea e durere? nu poate fi simtita ca evolutie?
0