Poezie
CASTELUL TRANDAFIRILOR INTUNECATI
1 min lectură·
Mediu
In linistea ei
Ceremonia trandafirilor te strapungea
Inauntrul padurilor nuptiale,
Aromele intunericului erau calde
Si daruitoare de viata
Iar galeriile durerii acum sint mai solare.
Imi spun rugaciunea,
Cind la caderea lunii
Iti daruiesc un sarut sub brat de vioara
Si te imbrac pe corpuri goi cu palme trandafire,
La umbra pomilor de mai
In ochii frumoasei mele sirene
Ce se revarsa-n lumina pala a luminarilor
Prin singe trandafir si seductie dulce
Pe coloanele intunecate din marmura neagra
Ce-si varsa riuri de lacrimi de castel;
Inunda-mi sinistrele picturi din ochi
Si cinta-mi in carne cu spini veninosi
Cintec de lup si suspine de dor.
Inger melancolic cu mii de petale
Nasterea ta e invaluita in lacrimi de singe
Adormit in coroane de flori solare,
Alearga-ma spre eternul sarut
Pe armoniile frumusetilor intunecate
Cind iubirea mea curge dintr-o alta lume
Din paduri si cimpuri pline cu flori trandafire.
002.780
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alex Marius Podariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat