Te-aproprie,străino!Þine-ți firea!
Ce-i plânsul tâu?Și jalea asta ce-i?
Am cunoscut și eu cândva iubirea,
Durerile și bucuria ei!
Și ochii mei în vremuri vechi vegheară,
Și inima mi-a ars.Și
Departe-mi este țelul urmărit,
Și ultima speranță a murit.
Când mai aproape mă aflam de ea,
A răsărit o mare-n calea mea!
Cămin rămas dincolo de-amurg!
Ca râurile lacrimile-mi curg,
Si ca
Doar niște ochi timizi si goi
Făceau ca timpul să se oprească pentru noi,
O poveste la care nu-i știu sfârșitul
Nici o viață unul fără altul.
Te pot asemăna si compara
Doar cu asfințitul
Hai sa dam mana cu mana
Totzi ce au un topor in mana
Sa pornim dupa minoritatzi
Sa-I omoram pe toti
Unguri si tzigani
Italieni si americani
Inainte sa ceara autonomie
Pe teritoriul Romaniei.
De ce trebuie sa iubim?
Iubim dar totusi murim?
Iubirea nu era nemuritoare?
De ce se-ntampla asta oare?
De ce traim in dizgratie?
Am inceput asa numita migratie?
Ne mutam la altzi ca e mai
Kiar nu suntem la fel intelege,
Cum scriu eu o poezie asha dai u o lege
Fara nici un sens sau inteles
Dar prea departe ai mers!
Eu scriu vers cu vers
U le scrii pe interes,
Ale tale nici nu
Ar trebui sa itzi multumesc
C-ai avut grija de mine si mai crescut
In fiecare zi tot mai mult te iubesc
O alta persoana mai draga nu am cunoscut
Si nu o sa am ocazia sa cunosc
Esti unica
Ce-mi scrie pixul e o comoara ascunsa,
Asta e alta poezie de mine produsa.
Daca te vei regasi in versurile mele,
Nu trebuie sa zici k-s rele,
Sunt doar niste idei puse p o foaie.
Niste vorbe
