Poezii

Te-aproprie,străino!Þine-ți firea! Ce-i plânsul tâu?Și jalea asta ce-i? Am cunoscut și eu cândva iubirea, Durerile și bucuria ei! Și ochii mei în vremuri vechi vegheară, Și inima mi-a ars.Și

Departe-mi este țelul urmărit, Și ultima speranță a murit. Când mai aproape mă aflam de ea, A răsărit o mare-n calea mea! Cămin rămas dincolo de-amurg! Ca râurile lacrimile-mi curg, Si ca

Doar niște ochi timizi si goi Făceau ca timpul să se oprească pentru noi, O poveste la care nu-i știu sfârșitul Nici o viață unul fără altul. Te pot asemăna si compara Doar cu asfințitul

Hai sa dam mana cu mana Totzi ce au un topor in mana Sa pornim dupa minoritatzi Sa-I omoram pe toti Unguri si tzigani Italieni si americani Inainte sa ceara autonomie Pe teritoriul Romaniei.

De ce trebuie sa iubim? Iubim dar totusi murim? Iubirea nu era nemuritoare? De ce se-ntampla asta oare? De ce traim in dizgratie? Am inceput asa numita migratie? Ne mutam la altzi ca e mai

Kiar nu suntem la fel intelege, Cum scriu eu o poezie asha dai u o lege Fara nici un sens sau inteles Dar prea departe ai mers! Eu scriu vers cu vers U le scrii pe interes, Ale tale nici nu

Ar trebui sa itzi multumesc C-ai avut grija de mine si mai crescut In fiecare zi tot mai mult te iubesc O alta persoana mai draga nu am cunoscut Si nu o sa am ocazia sa cunosc Esti unica

Ce-mi scrie pixul e o comoara ascunsa, Asta e alta poezie de mine produsa. Daca te vei regasi in versurile mele, Nu trebuie sa zici k-s rele, Sunt doar niste idei puse p o foaie. Niste vorbe