Oare unde trăim noi?
Aa, în mica Romania
Unde se moare de foame
Și-și dau oamenii în cap
N-au oamenii bani de-o pâine
Se lovesc ca rromii
Dar... e doar vina noastră
Noi îi alegem să ne
nu e poezie vizuală
Vine noaptea...
Invăluită în murmur
De departe se zărește
Un drumeț haiduc
S-aude un muget
După... o lungă tăcere,
Drumețul nu se mai observă
Iar eu încep a
Trăiesc această viață
Fără un scop anume
Sunt ca o adiere de vânt
Care se rătăcește
Cautând alinarea
Întruchipată in fantomă
Plâng de frica lumii
Îmi fac griji pentru mine
În lumea asta
Iubirea e doar un sentiment
Însă din iubire poți învia,
Iar dacă cu iubita ești atent
Vei putea evita curvia
O iubești pe acea fată
Ai da orice s-o vezi împăcată
Deși e doar un suflet
E o noapte pustie
Nu-i nimeni pe drum
Simt ceva în jurul meu
Ce-mi dă fiori
O fi vreun demon
Ce-mi caută partea-ntunecată?
O fi răul necesar mie
Pentru a mă transforma?
Îl simt, e lângă
Plouă în sufletul meu
C-o ploaie acidă
Mă îndrept rapid
Către o moarte rapidă
De ce să mai trăiesc
Când mintea mi se scufundă
Într-o lume furibundă
Deci.. degeaba mă pocăiesc
După
Sunt o simplă ființă
Lipsită de știință
Consum aerul inutil
Și trăiesc subtil
Îmi duc veacul, trist
Doar pentru că exist
Într-o țară așa nebună
Plină de minciună
Mă chinui să trăiesc
Cu
Oameni sunt mulți pe lume
Dar puțini sunt cei care
sunt cinstiți
În timp ce lumea e rea
Eu încerc să fac bine.
Dar... chiar și așa
Oare, pe mine mă înțelege cineva?
Sunt ciudat... știu
Timpul trece... amintirile rămân...
Dar... de-aș putea să îl opresc
Aș vrea să putem fi doar noi doi
Și nimic să nu mai amân
Timpul nu se poate cumpăra
Pleacă repede și nu-l mai găsim
Vom
AD