alex bâcu

axe bidimensionale sau bidirectionale!?
unidimensionalitatea nici nu cred ca intra in discutie si o voi considera o parapraxis, cat despre notiunile de directie si sens, personal credeam ca directia este atat AB cat si BA, iar sensul este AB ori BA.

cat despre coordonatele carteziene, sper ca nu te referi la delimitatul oXYZ, care reprezinta un sfert din cadranul spatial. aici intr-adevar sunt vectori cu sens unic, dar daca extinzi cadranul spre a include si -X,-Y,-Z, atunci miscarea este libera de la si inspre +-infinit.

versurile 2 si 3 definesc notiunea ta intr-un mod ireprosabil, ce confera sinopticului vers intai un caracter pregnant redundant. din acest motiv, l-as fi preferat absent.

1. cădeam lovit de admirație pe spate - ceva-ceva scartie mai abitir ca rotile din final.

2. imi, mea, mele - in strofa a doua cam aglomeratie.

n-am as, doar un popa, ajuta?

ma prinsesi la final cu buzele chircite si cu o lacrima imbrobodita intre cearcane. simpla si emotiv-efectiva ca o reintalnire dupa 20 de ani.

de descurci minunat in paradigma rai/iad ce atribuie unuia calitati celeste, iar altuia greul subteran.
antinomiile delicioase

evapora/scurge
plange/rade
as fi putut/sunt
predestinat/incomplete

te creioneaza pe pergamentul spatio-temporal definit de ambivalenta sensu(ala).

am doua mici observatii pertinente (sper)

primul vers este redundant si superfluu. axa cu doua sensuri (???) - ar putea lipsi cu desavarsire

putina redundanta razbate si din imaginea

axa se inversează, oscilează și se oprește
transversal pe pământ ca o cruce

in clipa in care am citit transversal am vizualizat crucea, astfel completarea comparativa din final devenind inutila. poate inlocuiesti crucea printr-o sinecdoca sau metonomie (personal as pune un crist).

extraordinara mi s-a parut ideea coplanaritatii iadului/raiului/iubirii/singuratatii definita prin cele doua axe intersectandu-se in bataile inimii tale.

textul imi pare slab. chiar foarte slab.
o aglomerarea de verbe pe metru patrat mai mai ca la talcioc in titan. apoi paradoxala contrabalansare statica triada lui \"stateau\"(???)

\"plantele se aplecau
de frică să nu te sperie respirarea lor \"
ceva este tare in neregula cu acest fragment. pricep ce vreau sa spui, insa imaginea este una de natura protectiva (?!)

idealismul patetic din

vreodată
vei fi tu mai frumoasă,
însărcinată natură,
de copilul ființelor noastre

este demn de recrudescenta nostalgiilor utopiilor privind stereotipia taranului roman, frumos, vrednic, in sincronizare perfecta cu spirirul naturii, samd. nu-mi amintesc exact trecutul curent literar caracterizat prin idealizarea ruralului - imi sta puschea pe limba...

iar ingeri...? din final sunt trantiti ca un slamdunk cu un polonic in castronul cu ciorba de stevie.

asta ca sa nu mai vorbesc de dubla inmarmurire.

imi pare rau insa data viitoare poate postezi o fotografie in galeria foto si pricepem noi cum sta treaba cu yoga si natura (care btw este un concept incredibil de recent).

sugerat inlocuirea scarba <-> graba

pentru o poema trilu-lilu ritmul este prea sacadat, prea fragmentat, prea dezbinat.

in minus, lianturi dintr-o idee intr-alta mai degraba ioc, innuendoul proustian cam anomalistic plasat.

singura scuza este indragosteala ca te-a facut sa umbli cu gnadurile zevzece si sa iti zboare mintea dintr-un cuib intr-altul, adunand pe penajul iridescent tot felul de fragmente incoerente.

iti inteleg preaplinul sufletesc, insa nu imi cere sa-ti aprob exuberanta.

am citit azi noapte poezia ta, dar eram foarte obosit si nu mi-a picat bine. mi-am promis ca voi reveni cu mintea limpede sa o recitesc.

ce mi-a zgariat urechea -
SCRijelite in SCARba

parerea mea este ca acel scarba este un pic over the top, adicatelea preaprea. in plus la nici un cuvant aruncare de bat ai \"tampe\", pe care-l consider arhisuficient. (poate sa-l inlocuiesti cu graba?)

as mai avea probleme cu curvele virgine, care imi pare un oximoron frivol, lipsit de consacratul sardonic antonian. cred ca ideatic ar fi mai promitator curvele frigide, insa iti face pilaf ritmul. hmmm, nu am solutie.

amaradaminda - tangentiala la textul tau este vizita mea prin districte pariziene de saptamana viitoare. voi sta vreo cateva zile cu un amic parizian dupa care ma voi intrepta spre amsterdam. poate apucam sa schimbam cateva impresii asupra lui david lynch langa o ceasca de cafea si un croissant. nu ne-am conversat acum pe site, asa ca nu tre sa te simti obligata sa imi dai curs invitatiei. oricum nu trebuie sa te temi ca voi intra in paris pe sub vagoanele eurotunelului.

sa pricep ca abundenta versurilor mele este obositoare sau ca este iluzorie ca in basmul padisahului barmecid (?).

delicios. insa nu ma pot abtine sa nu iti gasesc cel putin 5 noduri in papura

- Un zmeu-dragon - as inlocui unul din cele doua substantive cu un adjectiv mai descriptiv (portocaliu nu-i suficient ca este urmat de curcubeu)

- CU COadă CUrCUbeu - cucule pasare suraaaa!

- Era comoara noastră dragă
Adusă la iveală
De vremea caldă de prin lunci
Cu iz de primăvară.

- Și ce frumos s-a ridicat
Pe cerul fără nor!
Ca un balaur fermecat
Cu trup multicolor.

(doua strofe de care te poti lipsi fara menajamente)

- acel \"chiar\" din chiar pe maidan suna a artificiu sonor pentru inregimentarea numarului de silabe

- la fel si cu \"acuma\" din \"de sfoara acuma roase\"

lasand mormaielile male la o parte intreaga portiune

L-am înălțat chiar pe maidan
Să-l vadă mic și mare
Tu chiuiai iar eu urlam
Cuprinși de nerăbdare.

Un vânt zbanghiu umbla prin crâng
Și ne cânta-n manșete
Noi alergam pe lângă drum
De ne călcam pe ghete.

Eram răciți dar nu conta,
Aveam hăinuțe groase,
Iar mâinile ne usturau
De sfoară acuma roase.

Am petrecut întreaga zi
Pe câmpuri, telelei
Și-am adormit târziu visând
La zmee și de zmei.

iti slujeste minunat evocarii zgubiliticei iubareli.

am dat raspuns invitatiei voastre putintel mai devreme in subsolul textului lui bogdan. cred ca il voi posta ca episodu\' vii ca oricum toata ziua nu am putut scrie o iota sau gama sau beta

poate ca am pierdut eu episodul 4 din acest foileton, sau poate ca am devenit dintr-o data taciturn ca un furnal perestroikik, insa nu m-am putut dumiri ce si cum in primele doua strofe.

mi-a trecut direct in hemoglobina cenusa ta incinerata de cu seara. nu am inteles ce este blint-ul? sa fie vreun termen din jargonul specific vreunui joc de carti al carui niznai iacata-ma aflu.
acel e.a. poe - poate ar fi stat mai bine drept edgar allan, care edgar allan? fiind subinteles din corbul imediat ulterior.

nu am nici macar o vaga idee, ce si cum a generat acest cvintet poetic, insa mi-a picat cu tronc. nu cred ca aveam nevoie de garile cu chiftele si mozaicuri, insa in mod definitiv si nedus cu pluta am digerat placut surprins

ganduri metabolice cu bicarbonat la desert
detreiori femeile sunt obeze
croseteaza cipici de lana alba
cu dungi rosii mortuare
pentru barbatii condamnati
la teveu pe viata

in urna nu mai e nimic
nici mos niculaie nu va pune ceva
a fost fara nimic de la inceput

si voi crdeati ca merele

atat ca as scrie mortuare dungi rosii.

de sub adumbrita mantie a modernitatii a iesit un text neconvingator, cu nimic superior unui dialog banal dintr-o dimineata oarecare. dar si banalul are calitatile sale, a caror lipsa o resimtim in nostalgia inerenta schimbarilor din viata.

inaltilor zei inutil epitet dupa parerea mea.

la fel si in cazul infumurarii patetice.

lacrima mare - putin cam prea usurica - nu crezi?

poezia mi-a plcaut fara a ma surprinde - inca mai am cucuie de la amforele lolei.

din motive coincidentale poezia a rezonat in mod deosebit cu structurile mele carbonice. sa fie subtilele referiri la magritte si duchamp pe care le descifrez cu coada ochiului sau sa fie doar a naibii coincidenta?

sau sa fie de vina erotismul ludic de care incerc deseori sa ma fac personal responsabil?

\"doar vin sorbit cu gust de sudoare
papile arse de dorul din fiecare\"

aici este toata poezia!

finalele versuri sunt derutant de efective si izbutesc sa reduca antecedentele strofe la o inutila poliloghie.

metaforele cu mrejele liniilor vietii cu palmele si curburile nu m-au impresionat in mod deosebit fiindca au fost talmacite si rastalmacite de atatia. insa, repet - comprimarea ideatica din ultimele doua stihuri m-a pocnit in moalele capului.