Poezie
Mangaierea luminii
1 min lectură·
Mediu
Dibace susura lumina pe crestetul tau ,
loc de adunat gratiile inaltilor zei
si cazu paradis emotiv peste suflet
ca o salba de stele rotitoare .
timpul musca zarea ce se bucura lina
si-i strepezi intinderea cu ale sale clipe reci ,
mastodont ireal din negura zorilor ,
chefliu sagalnic cu impanziri necolorate .
lumina trecu neobservata si-si vazu de al ei rost
pedepsind timpul pentru infumurarea sa patetica
cu eternitatea !
Tu-i cazi la picioare despletindu-ti farmecul
si-n ruga pastratoare de taine solare
ceri iertare pentru nepasare si spaima
cu o lacrima mare acoperind vremurile .
din inima-ti incoltesc pasari si ingeri
sarbatorind gratiile cu intinse zboruri
si-n clipa ce dispare te desfaci culoare
cu iubirea acoperindu-te ocean de lumina !
012.439
0
la fel si in cazul infumurarii patetice.
lacrima mare - putin cam prea usurica - nu crezi?
poezia mi-a plcaut fara a ma surprinde - inca mai am cucuie de la amforele lolei.