alex bâcu

notquiteso,
apreciez increderea ta, dar teama mi-este ca voi ajunge sa ma autoconving ca acest stil de viata imi este propice. bineinteles ca imi voi ingropa deznadejdiile intr-una bucata carte buna citita pe luna, un mers la teatru si un vizitat de muzeu si poate-poate developat niste fotografii.
voi fi un om de cultura si un stalp subred al societatii de consum!

mda...
ce sa zic... dragutica... a one-liner cum spun capitalistii...

in afara de primele 7 randuri, ritmul este alandala. e cam si cum ai incerca sa-l incalti pe gica muresan cu tenisi chinezesti din metro, masura 38.

mai bine renunta la constrangerile rimei...

de sticla, pentru ca transparenta obrajilor asigura certitudinea existentei unui suflet pereche, altfel intalnirea din barba ar fi intamplatoare si neprevazuta

foarte reusit pastelul aista urban in fetide colori stacojii...

hehe

o singura treaba nu-mi da pace - oximoronica constructie \"colturi de strazi serpuitoare\"
imi pica mie fisa, dar parca trebuie sa imi dai vreo doi pumni pana sa.

da cu interviurile pentru giob stau bine mersi de intrebare, sufletul meu a fost deja cumparat de o muma a padurii de pe wall street si voi castiga mai mult intr-o saptamina decat biata maica-mea intr-un an.
deh, sper ca lacomia mea sa se multumeasca cu cativa ani de slugarit, iar dupa aceea sa-mi recapat independenta si nevoile si neamul...

depre cum boteaza americanii strazile, eu iti zic doua degete mari in sus!

intr-adevar ai dreptate. am stat mult in dubii inainte sa postez gandurile astea, dar apoi am realizat ca sunt atat de personale incat nimeni nu va pricepe nimic din ele oricum, cel mult doar o adiere din clocoteala ce bolboteste prin ele.
oricum gradul intens de personalizare a gandurilor a fost receptionat si de zyraxes, care insa m-a tras de maneca in partea ailalta, inspre a nu le imparti cu nimeni.

BTW singura care a inteles 100% toate referintele a fost destinatara ai carei ochi nu-i voi putea privi decat peste doua luni jumate.

infloresc gradinile
ceru-i ca oglinda
ah, de ce n-am zece vieti
atarna-mi-as grinda

incerci tu ceva, dar ideea se rataceste orbecaind printre cadavre inconjurate de matraguni si sfecla

mai sa fie cum a izbucnit in tine setea asta de oranjada si foamea asta de i-uri, parca pentru a compensa aducerea aminte a atator pranzuri refuzate...
sper ca vei sesiza blajina ironie din cuvintele mele...

draga poesis, tot in limba romana prepozitia care leaga numeralul de substantivul determinant lipseste cu desavarsire pana dupa nouasprezece. asa cum bine spunem doi cai si nu doi de cai si treisprezece zile, nu treisprezece de zile, la fel spunem si doi i si nu doi de i.

cand spun remarcabila, spun demna de remarcat, adica de facut remarci-

prima strofa dureri/durerea - repetitie ce cam deranjeaza.
a doua strofa - eu as scoate-o de tot
iar in a patra as face ceva cu caii aia mari ca nu prea ma conving.

in rest ma amuzat copios si acumse mai hatana burdihanul meu de atata ras

grozava!
am o singura nemultumire - cele patru propozitii cu camila-dromader, cu deficitul bugetar si cu falimentul. nu se potrivesc mai deloc, iar reatiile de cauzalitate nu functioneaza. suna ca si cum as ruga-o pe tanti vasilica sa-mi explice de ce a intrat argentina in criza economica. pai, n\'a avut tara profit, s-a falimentat, ca deh! era deficit bugetar...

las la o parte lipsa de continut a versurilor tale si iti atrag frumusel atentia ca pe maestrul spatiilor pictoriale il chema Caravaggio. sau poate ca pseudonimul tau a fost ales dupa vreun fotbalist din prima divizie italiana de care eu nu am habar...

ce va tot burzuluiti unu\' la altu\' ca doi cocosei in aceeasi ograda de oratanii. ia potoliti-va!
lasa, mai ioane, ca nu mor caii cand vor cainii...
un fel de ps

-> poesis ma amuza ca nu ai dat exemplu \"homoerotica\" mea la adresa careia ai avut o droaie de proteste vehemente la timpul ei.

sau vrabia malai viseaza. imi pare rau nici eu nu m-am putut abtine.

ce ma nedumireste pe mine este daca forma bleaga in care imi imbrac eu ideile constituie neajunsul acestei intelegeri a domniei-tale... sau poate ideea in sine, care mie mi se pare destul de transanta.

ea se trezeste iar
eu pe un alt continent
ma culc si ii continui visul

in ceea ce priveste metoda ta de a defini ceea ce este poetic in exclusivitate prin prisma subiectivitatii tale eu o consider cam subreda. nu ma indoiesc ca la varsta pe care o ai si la nivelul intelectual pe care il vrei sa-l afisezi poti sa dai niste sfaturi mai acatarii in locul celor de genul: \"asta suna pe dos a ceea ce as numi eu poetic\", \"comentariul meu iti poarta numele\", \"degeaba nu te scremi tu, uneori le mai si nimeresti\", comentarii gasite la cateva texte de-ale mele.

nu ma intelege gresit, apreciez feedbackul tau in masura in care iti dai osteneala sa imi spui si mie ce si cum. nu am veleitati de mari poet, am fost cresut sa ajung mare informatician, iar acum am esuat in lumea finantelor, dar m-as bucura daca, lasand orice subtilitati deoparte, in loc de huuoo sau bravo din partea ta as auzi hais sau cea. bineinteles ca sunt un bou :)

cat despre nedumirirea ta cu juisatul propriei odisei, nu am vrut sa spun altceva decat ca aparent imposibila/interminabila calatorie are un final extatic, visul reusind sa ne uneasca intr-un mod senzual si chiar trupesc.

imi permit o mica observatie. deja expresiile de genul umbra unui falfait, a unei aripi, a unui zbor, a unui cocostarc sunt nitelus falimentare si se transforma, pas-pas, in cliseuri.

la fel se intampla si cu ciobul de cer. ce a rezultat din alaturarea acestor doua constructii este o mica balbaiala ideatica, un mic sughit in timpul unei aduceri aminte.

pai daca-i bal, bal sa fie...