malaxorul oniric

Ma simt handicapat cand te citesc pe tine. Pentru ca nu-ti inteleg poeziile. Gasesc mereu aceleasi lucruri. Cuvinte si expresii sonore sunand exact pe dos de ceea ce as numi eu poetic.
Acel \"juisat propria odisee\" imi suna straniu. Ori o faci cu intentie incercand sa fi original cu orice pret, ori nu-ti dai seama, ceea ce nu prea cred.
dar voi persevera.

Am sa-ti spun odata ceva despre textele tale, dar nu acum.
Pe altadata!

ce ma nedumireste pe mine este daca forma bleaga in care imi imbrac eu ideile constituie neajunsul acestei intelegeri a domniei-tale... sau poate ideea in sine, care mie mi se pare destul de transanta.

ea se trezeste iar
eu pe un alt continent
ma culc si ii continui visul

in ceea ce priveste metoda ta de a defini ceea ce este poetic in exclusivitate prin prisma subiectivitatii tale eu o consider cam subreda. nu ma indoiesc ca la varsta pe care o ai si la nivelul intelectual pe care il vrei sa-l afisezi poti sa dai niste sfaturi mai acatarii in locul celor de genul: \"asta suna pe dos a ceea ce as numi eu poetic\", \"comentariul meu iti poarta numele\", \"degeaba nu te scremi tu, uneori le mai si nimeresti\", comentarii gasite la cateva texte de-ale mele.

nu ma intelege gresit, apreciez feedbackul tau in masura in care iti dai osteneala sa imi spui si mie ce si cum. nu am veleitati de mari poet, am fost cresut sa ajung mare informatician, iar acum am esuat in lumea finantelor, dar m-as bucura daca, lasand orice subtilitati deoparte, in loc de huuoo sau bravo din partea ta as auzi hais sau cea. bineinteles ca sunt un bou :)

cat despre nedumirirea ta cu juisatul propriei odisei, nu am vrut sa spun altceva decat ca aparent imposibila/interminabila calatorie are un final extatic, visul reusind sa ne uneasca intr-un mod senzual si chiar trupesc.