Poezie
(căderea din pat)
1 min lectură·
Mediu
semnam contracte prenupțiale în ezitantul
grisaille al spasmelor nocturne
ca tivul rochiei tale, soarele.
ca circumferința indecisă a pleoapelor, soarele.
ca fumul din țigara neglijată, soarele.
soarele se ridica pe catalige de țurțuri
trăgea cu ochiul peste linia orizontului
în intimitatea sibaritică a dormitorului
întindeai mâna după pană
(corul:
fiul lui dedalus cădea,
soarele se înălța,
fiul lui dedalus cădea)
întindeai mâna după ultima pană
înmuind-o în candele votive și recviemuri silențioase
alfabetul meu se dizolva
în cacofonicul melanj al unei limbi amnezice,
nu îmi puteam scrie numele pe linia punctată,
sânii tăi îmi luau amprentele,
crezi c-am putea scrie numele pe linia punctată?
046.548
0
