Alena Haiduc

Să facem acum o super poezie! Să fie despre tine, ghicitoare, frenezie? Nu, să fie bună în modă de concurs. Atunci e despre mine, ceva ce nu s-a spus. Ok, pornesc eu versul dară. Ok,

puterea lacrimii e să spele și să dea o nouă cale în film hollywoodian tropotul de cai cu luna plină în cer de mai un drum pe stil jungian urletul

nu știu nu știu nimic pe o creangă inteleaptă mi-e frică și frig strig nu știu nu știu nimic pinul astăzi e viu nu știu

mi-a fost extrem de frică (și îmi este) de omul rău și excitat de o mare de mulțime - fututencur, boulechior, cămaicălcat, crăpațiarmutra, pepicior dătenpulamea, cretinuledenecrofil(oops!),

nu trebuie neapărat să ții ochii deschiși, ulisa, aruncă-i într-un sertar steaua strălucește acolo în acadea, ulisa, și fără să o vezi nu trebuie neapărat să ții venele

... bull...shit (pe scurt de cacat, prescurtat, nu plastografiat: sa ma lungesc pe pat, pe canapea, alene, fiind absolut total-total-total ex-perimat! credeai ca relaxat?! nooo) -

Astăzi iar plouă la fel ca și ieri. - Nimic nou. Vers stufos, frumos (frumos de stufos), poeți atemporali, unde ești, vino de nicăieri, răsai, hai, coboară din plopii astrali, trimite-mi

Infernul este alb și rece Raiul nu îl știu Dracul în puf de nea petrece Raiul nu îl știu Împielițat pe ‘ncopitat întrece Pe gheață zboară crivățul chefliu Infernul este alb și rece Raiul nu

ce se mai zbat toți aștia să iși lase o urmă prin istoria universală pe piele de arțar în cișmigiu cu șișuri, parabole, discursuri și activă spermă ce mai tînjesc toți ăia să iși traseze dîră