Alena Haiduc

mi-a fost extrem de frică (și îmi este) de omul rău și excitat de o mare de mulțime - fututencur, boulechior, cămaicălcat, crăpațiarmutra, pepicior dătenpulamea, cretinuledenecrofil(oops!),

nu trebuie neapărat să ții ochii deschiși, ulisa, aruncă-i într-un sertar steaua strălucește acolo în acadea, ulisa, și fără să o vezi nu trebuie neapărat să ții venele

Astăzi iar plouă la fel ca și ieri. - Nimic nou. Vers stufos, frumos (frumos de stufos), poeți atemporali, unde ești, vino de nicăieri, răsai, hai, coboară din plopii astrali, trimite-mi

Să facem acum o super poezie! Să fie despre tine, ghicitoare, frenezie? Nu, să fie bună în modă de concurs. Atunci e despre mine, ceva ce nu s-a spus. Ok, pornesc eu versul dară. Ok,

Alături, alene mergeau vaci (vaci!). Și boii. Și cîinii. Nu ați văzut cîini! Mici ca pisicile, probabil de la pește, totul acolo trăiește din pește. Te însoțesc o parte, apoi altul preia, ca

...gresie, faianță, gresie... muzeu, sens: gresie, gresie, mobilă de bucătarie cu hotă! Bani. Bani, părinți, bani + părinți = banipărinți/ părințibani. Importanța hogeagului! ... plînsul

Infernul este alb și rece Raiul nu îl știu Dracul în puf de nea petrece Raiul nu îl știu Împielițat pe ‘ncopitat întrece Pe gheață zboară crivățul chefliu Infernul este alb și rece Raiul nu

vreau să dorm circa opt ore, de acum pîna mîine, la fel ca ei, să dorm, să dorm, și să mă trezesc: să mă spăl pe dinți și să beau cafea și sana la ora 6 și să plec la serviciu și apoi să mă întorc

plouă de vară într-o aprilie într-o miercure tună, fulgeră, aruncă praful, dospește, pamînt mustind într-o aprilie într-o miercure lumea pe sfert născută rascolită pe cruce, pe

Lumina te arde, albastrul te preface. Desprinde-te, afundă-te, alungă-te, uită-te Să nu mai vezi, Să nu te mai vezi!

Hai să plonjăm în alcool spre un mîine ca ieri, tristeți fugare, imensă resemnare. Hai să ne înecăm în alcool într-un refugiu din ieri spre nicăieri, jalnică resemnare, tristeți

povestitor cu pridvor: un bolovan sadea se vedea drept stîncă ‘n mare udă stînd la umbră printre pietre trei pe patru în pămînt (profund, profund!) el (ea) două vaci speria, cinci rîme

în galben pai mă simt estet ilustru desuet din verde-n roșu jubilez aproape ecosez pe ton gri devin maestru iluminat de astru la violet cu mov ma cert realbăstrit incert viul turcoaz

noaptea privește pieziș strecoară rînjetele fantasmelor între lună și stele cu brațul peste umărul drept celălalt amputează lapsusul de iertare

Trage și acum În lună A pagubă: Iute ca fregata – Cine nu e gata – o iau cu lopata! - De la țară Pîn’ la vară, Albastră ca zarea, Azură ca marea, Gri ca tăcerea – Cine nu e gata – o iau

ce se mai zbat toți aștia să iși lase o urmă prin istoria universală pe piele de arțar în cișmigiu cu șișuri, parabole, discursuri și activă spermă ce mai tînjesc toți ăia să iși traseze dîră