Ecaterina, copiii au dereglat inorogii
și stau cu gurile căscate după căderea de stea,
apa stătută din ochi a început să pută,
pe obraz nicio urmă de rădăcină
sau mai știu eu ce
încă de ieri
vin fiert cu gutuie
și un gât de femeie vioară
și-o acreală dulce-amară
de toamnă
târzie
și-o acreală dulce-amară
mă omoară în toamna târzie
uite femeia cu gâtul
Bătrâne, de la o vreme tristețea mă ține în bas
Și-s adus de spate vrăjitorește,
Dar de-o votcă mă pot apleca până la tine, derbedeule,
Îți zisăi, mă, că mă îndrept către Spre,
Îți zisăi că mi-au
Sânii tăi sunt doi
derbedei
de zmei.. în vânt,
mă și văd copil
admirând
ca și cum aș fi în vis
visând
și părul tău
e un corb
bătrân și orb
care se prăbușește
pe un soldat slab
care
domnilor, carnea îmi îmbracă oasele
în pas cu moda
și tremur și eu, ca oricare,
când zeița cu coapsele
excită stelele pregătite de yoga
și mă tulbur în limpede-clar
în erecții de cosmo-magie,
lună tăvălită prin țărână de-un câine cosmic, rază fracturată, os ca o albie pentru lumina fluidă, înger tăvălit în joacă de-un copil, coate și genunchi juliți, coate și genunchi juliți... rană
unde-i poetul ăla care a tras luna pe nas
și și-a injectat toți norii-n vene,
să-mi spună cineva unde este, am o vorbă cu el,
l-aș ruga să-mi bea și mie vena asta bolnavă,
prin care curge un
Nimic nou sub soare,
nimic nou sub lună.
Caii sunt împușcați la discreție,
iar mie îmi nechează sângele pe nas...
Cerul e balonat de la atâtea stele
și-și face harakiri cu un rasărit.
Vine
Să mi-o bag,
în seara asta cerul ejaculează stele
și curvele au ieșit la produs îmbrăcate în vinilin
vântul e aurolac, își suflă visele într-o pungă de pufuleți,
borfaș cu privirea rea care te
Introducere în decor:
cerul scuipă păsări negre
de parcă ar scuipa coji de semințe.
Amurgul pictează profiluri de bătrâni
gânditori plus cai verzi pe pereți,
soarele ca pupila drogatului...
pe
Iubito, când începi să puți,
să-mi dai de știre, vorbesc cu ea
nu vrea să se mai spele,
și totuși e vară
soarele arde ca un puroi
luna geme ca o rană
sânii ei noroi
de la unu la doi
se târăsc
Hai mușcă și tu buzele astea
până la sânge
până la surâs
nu-ți face probleme în privința mea,
îmi place când ești atât de culoare.
Și nu știu cu care dintre ochi
să te privesc
dacă ne tăvălim
M-am născut dintr-un neam de comedianți
deschid paranteză
tata era saltimbancul cu nasul roșu de la băutură
mama croșeta sârmă ghimpată în zilele plicticoase de duminică
așa am învățat să
Picioarele s-au înnodat aproape de nedeslușit,
aproape abstract,
două guri care se mănâncă reciproc.
Sentimentul ăsta pe nume iubire,
eu îl văd în felul următor:
doi plămâni lupi care urlă de
dați-mi mie buzele voastre cu împrumut să cârpesc o gură mare care tace, așa, acum dați-mi dinții să joc barbut cu ei, de data asta voi câștiga, presimt, am o presimțire ca și cum ai avea un nod în
Este simplu, în fiecare zi este noapte, nu contează anotimpul, starea mea, a ta, a lui, etc. În fiecare zi este noapte, iar noaptea sunt stele ( doar) pentru că se văd. Dacă ai insomnii le poți avea
Încă o inimă, încă o inimă și apoi te poți ridica de la masă, îmi spunea neurologul. Ar fi bine s-o mănânci cu unghiile dar merge și în sânge; inima mamei e cea mai bună, sau... inima iubitei, dacă
Pe atunci eram o cutie goală de conservă cu o aluniță pe etichetă, chiar lângă data expirării... de fapt, expirasem de ceva timp și stăteam în chirie la coaja de banană într-un coș de gunoi tip
într-una vocea, mulțumiri maimuței că a avoluat, într-una vocea,mulțumiri maimuței, prin urmare omul– această urâțenie minunată, acest efort de undă al maimuței, într-una vocea,,,... copiii
1.
trei câini latră tristețe și venele din mâna ta stângă dansează cu sânge de clovn, respir printr-o pasăre de nămol și pun vin pe rana asta numită tristețe când noaptea vine sub pleoape înfiptă cu
ca și cum iese punctul din sînul geometriei.
ca și cum bătaia inimii forțează ușa pieptului să iasă.
ca și cum un eu îndepărtat al broaștei țestoase.
ca și cum melcul. acest arhitect incredibil
AS