Poezie
și tot așa
lui nea\' Poetul
1 min lectură·
Mediu
lună tăvălită prin țărână de-un câine cosmic, rază fracturată, os ca o albie pentru lumina fluidă, înger tăvălit în joacă de-un copil, coate și genunchi juliți, coate și genunchi juliți... rană cârpită cu alb, palmă de mamă cu foame de obraz de copil...
cadavrul din fântâna tălpii, oho, setea de drum, dumnezeu deghizat în cădere de pasăre, deghizat în cădere de măr din gâtul de bărbat, femeia în pierdere de coastă, și-o înlocuiește cu un arc...
și iar lună tăvălită de soare, săgeată prinsă în dinții unei raze, da, și noapte care se screme să nască o zi... și mamă care se îngroapă în copil tot mai adânc, tot mai adânc, și tot așa.
002458
0