Mail către sclintirea de gleznă
Ecaterina, copiii au dereglat inorogii și stau cu gurile căscate după căderea de stea, apa stătută din ochi a început să pută, pe obraz nicio urmă de rădăcină sau mai știu eu ce încă de ieri
Mail de la bacovia
vin fiert cu gutuie și un gât de femeie vioară și-o acreală dulce-amară de toamnă târzie și-o acreală dulce-amară mă omoară în toamna târzie uite femeia cu gâtul
Mail de la nichita
Bătrâne, de la o vreme tristețea mă ține în bas Și-s adus de spate vrăjitorește, Dar de-o votcă mă pot apleca până la tine, derbedeule, Îți zisăi, mă, că mă îndrept către Spre, Îți zisăi că mi-au
Mail către clepsidra pe tocuri
Sânii tăi sunt doi derbedei de zmei.. în vânt, mă și văd copil admirând ca și cum aș fi în vis visând și părul tău e un corb bătrân și orb care se prăbușește pe un soldat slab care
Mail de la un grec antic
domnilor, carnea îmi îmbracă oasele în pas cu moda și tremur și eu, ca oricare, când zeița cu coapsele excită stelele pregătite de yoga și mă tulbur în limpede-clar în erecții de cosmo-magie,
și tot așa
lună tăvălită prin țărână de-un câine cosmic, rază fracturată, os ca o albie pentru lumina fluidă, înger tăvălit în joacă de-un copil, coate și genunchi juliți, coate și genunchi juliți... rană
inventarul venelor
unde-i poetul ăla care a tras luna pe nas și și-a injectat toți norii-n vene, să-mi spună cineva unde este, am o vorbă cu el, l-aș ruga să-mi bea și mie vena asta bolnavă, prin care curge un
Moarte este o veșnicie de calitate
Nimic nou sub soare, nimic nou sub lună. Caii sunt împușcați la discreție, iar mie îmi nechează sângele pe nas... Cerul e balonat de la atâtea stele și-și face harakiri cu un rasărit. Vine
Artă poietică
Să mi-o bag, în seara asta cerul ejaculează stele și curvele au ieșit la produs îmbrăcate în vinilin vântul e aurolac, își suflă visele într-o pungă de pufuleți, borfaș cu privirea rea care te
Chestiuni de tâmplă
Introducere în decor: cerul scuipă păsări negre de parcă ar scuipa coji de semințe. Amurgul pictează profiluri de bătrâni gânditori plus cai verzi pe pereți, soarele ca pupila drogatului... pe
Liana s-a hotărât să pută
Iubito, când începi să puți, să-mi dai de știre, vorbesc cu ea nu vrea să se mai spele, și totuși e vară soarele arde ca un puroi luna geme ca o rană sânii ei noroi de la unu la doi se târăsc
Se cere doar un efort de undă
Hai mușcă și tu buzele astea până la sânge până la surâs nu-ți face probleme în privința mea, îmi place când ești atât de culoare. Și nu știu cu care dintre ochi să te privesc dacă ne tăvălim
În loc de cruce un nas de clovn
M-am născut dintr-un neam de comedianți deschid paranteză tata era saltimbancul cu nasul roșu de la băutură mama croșeta sârmă ghimpată în zilele plicticoase de duminică așa am învățat să
S-a făcut dimineață pe buza ta de jos
Picioarele s-au înnodat aproape de nedeslușit, aproape abstract, două guri care se mănâncă reciproc. Sentimentul ăsta pe nume iubire, eu îl văd în felul următor: doi plămâni lupi care urlă de
singur între patru pereți
dați-mi mie buzele voastre cu împrumut să cârpesc o gură mare care tace, așa, acum dați-mi dinții să joc barbut cu ei, de data asta voi câștiga, presimt, am o presimțire ca și cum ai avea un nod în
mulțumiri maimuței (că te-am întâlnit)
într-una vocea, mulțumiri maimuței că a avoluat, într-una vocea,mulțumiri maimuței, prin urmare omul– această urâțenie minunată, acest efort de undă al maimuței, într-una vocea,,,... copiii
neclar de lună
1. trei câini latră tristețe și venele din mâna ta stângă dansează cu sânge de clovn, respir printr-o pasăre de nămol și pun vin pe rana asta numită tristețe când noaptea vine sub pleoape înfiptă cu
arhitectura melcului
ca și cum iese punctul din sînul geometriei. ca și cum bătaia inimii forțează ușa pieptului să iasă. ca și cum un eu îndepărtat al broaștei țestoase. ca și cum melcul. acest arhitect incredibil
