Anna: Dragul meu, prost mai ești.
Tom: Prost…
Anna: Da, prost. Ești foarte prost. Ți-am zis de atâtea ori, dar tu nu vrei să înțelegi!
Tom: Păi dacă sunt prost…normal că nu pot să
Tristețea cea de toate zilele se evaporă încetul cu încetul pană când nu mai rămâne aproape nimic. Picătura care a supraviețuit prinde aripi, se accentuează până când devine euforie, speranță, dor
