Laura

Sunt atât de obosit că aș mai bea o bere. Laura vine lângă mine. Acum suntem 2. Știu că Laura locuiește în casa aceasta, doarme mereu cu mine în pat. Uneori nu doarme, doar se uită în tavan și-mi spune lucruri pe care eu nu vreau să le înțeleg. Cine ar vrea să înțeleagă toate spaimele unei fătuci?! Eu nu. Eu vreau să râd, să mă bucur de casa aceasta, să mă bucur de Laura, să mă bucur de bere aceasta amară-amară. E ciudată casa aceasta. De ce locuiesc doar 2 oameni în ea?! E atât de mare. E mare. Uneori mă pierd prin salon și cele 2 dormitoare. Toate casele ar trebui să aibă o singură cameră. În ea să te naști, și tot acolo să mori, singur. Tu, în cameră, mort, apoi să te ridici, ca un levitator și să te privești mort. Ce cool e mortul ăsta?! E ușor pentru un levitator să găsească ieșirea când e doar o cameră în viața lui. Una singură. Dar deja simt că berea își face efectul. Vorbesc prostii. Laura deja a plecat. Cine știe unde?! Casa asta e așa de mare, toți cunoscuții mei se pierd în ea. Aș mai putea să mai spun ceva, dar cine are timp să asculte un tip ce bea bere, amară-amară, vorbind despre o casă mare-mare?!