epilog

de la acel iunie mi se trage în cărți epilogul asmuțit la ce-ar putea să fie gândul ce nu se încheie de noapte sau de zi așează umbre peste toate te ridici brusc simți că au rămas nespuse moartea unui pescăruș alb atât de drag ție sacrificat în diminețile unui contrast lipsit de verde filtrată lumina cobora într- un apus de flacără. crezi că toată nebunia asta care te-a smuls cu rădăcini cu tot se va risipi ca o furtună într-un pahar cu apă de prea mult soare de prea mult scrum un nebun își ițește capul după sufletul tău nu poți schimba nimic lumea e o marionetă care joacă după legi necunoscute.