respirația unei stări

dacă prin absurd iubirea ar dispărea ai contesta vreodată frigul ? mizez pe faptul că nu m-a observat nimeni răsfir degetele ca atunci când eram mică și încercam să mă ascund de toți și de toate nu cred că mai pot îmi năvălește în creier mirosul lucrurilor ce au expirat pe rând anotimpurile purtate pe fiecare parte așteaptă să se revolte frigul prin ferestrele deschise vântul usucă floarea de tei