Adriana Marilena Stroilescu

Credeai cumva ca te-am uitat?!...
Nici vorba nu poate fi de asa ceva, uite, stau aici cu picioarele colac strinse sub mine, colac peste pupaza sau colac de salvare ca ma innec de ris.
Bravo Ina, prietena mea, asa te vreau!

Ama

Ia te uita, pe unde-mi umblai tu Mae!!!
Si eu bateam de zor la usa cu cristalul de cuart intrebindu-ma pe unde te-oi fi ratacit... Chir ma tulbura delicatetea aplecarii tale inspre mine, dar asta e leacul, din verile cu ploi, asteptare, parabola, tamaduire, nu ma mai satur citindu-te caci ai imprumutat de la tine insuti ceea ce-ti lipseste, si e frumos, inconfundabil de frumos...

Ama

Uite, te-am scris si pe tine cu majuscule, chiar nu ma asteptam sa te reintilnesc atit de curand, mare bucurie mi-ati facut voi mie, OAMENI, cu vizitele astea, iar concluzia ta, Dede, ma face sa topai intr-un picior de veselie, hai la un sotron pe asfalt! Desigur, n-o sa intirziem mult, poezia mea se cere inca a fi lucrata si de data asta voi tine cont de sfaturile tale.

cu drag de drag de dragul tau,
:) Amadriada

Inca o zi buna pentru mine fiindca tu ai trecut pe aici, ma onoreaza cuvintele tale si uite, ciugulesc nesatios boabe din palmele tale intinse a zbor inspre mine. Cred ca m-am transformat intr-o pasare...

Ama

Am uitat sa-ti spun, cu bratele deschise alerg inspre tine dar incarcate cu flori si nu sint flori baudelairiene, ci flori arteziene, stii tu de care, des fleurs sans age, ma doare respirarea de povara stralucitoare a inceputului de vara, hai, deschide o data usa aia, pe unde umbli haimana tocmai acum?!...

Oamenii sint facuti unii pentru altii, uneori cautam sa-i indreptam, alteori ii induram asa cum sint, tu le-ai facut pe amandoua, se pare ca suferi de aceeasi boala pe care o au multi dintre noi, boala prea-plinului de suflet caci de obicei nimeni nu poate intelege ceea ce nu simte.
ITI MULTUMESC!
Pe amaradamida nu o stiu, dar o citesc cu mare drag de fiecare data ca si pe tine de altfel, desi nu am postat nici un comentariu pina acum, poemele voastre sint prea frumoase ca sa mai incapa acolo si cuvintele mele, mi-a fost chiar teama sa nu rup vraja, dar cum tu ai facut pasul si visul nu s-a destramat, voi indrazni sa trec pragul in ciuda kilometrilor existenti intre noi, asa ca...
Un cantec de aur, un fel din psalm, un spatiu alb cu aripi din hartie, de un atat de albastru, voi veni cu alt nume, spunandu-ti: fa-ma poem!

Nu ma pot opri sa nu repet o data, si inca o data, si inca o data, de un infinit de ori un infinit de albastru:

un dreptunghi regulat și făcut din cuvinte
mă străpunge un ochi unde șarpe fierbinte
noi rostim voi rostiți e tabloul de gală
am ales locul cuib dintr-o singură sală

bună seara în rama de albastru pustiu
se opresc miopii sub un text încă viu
n-am ales niciodată ce să spun la-nceput
pe această simeză voi priviți corul mut

halucinant intre lacrima si zambet, intre piatra si floare, intre cer si pamant, \"Je suis venu comme j`avais promis, Adieu\" a pictat cu tine in gand intr-o promisiune a viitorului, al sau tablou de o stranie frumusete, Yves Tanguy.

Amadriada

Anotimpul fara anotimp din memoria pietrei, modeleaza starea de lut a pasarii cu acorduri delicate, de o eleganta si discretie melancolica precum acordurile nocturnelor lui Chopin ce canta in poemul tau linistit curgerea, \"cu arcade si o moara mai jos inspre rau dintr-o floare in acelasi timp\", geneza de zbor dinspre viata spre moarte sau invers
intr-o eterna renastere a pasarii Phoenix din propria-i cenusa.

Citindu-ti poemele care imi plac atat de mult, am fost evident curioasa sa vad daca ai inscris vre\'un autor in biblioteca si daca da, cine ar fi acela. Nu mica mi-a fost bucuria si surpriza cand am vazut \"In cautarea Atlantidei\" a lui Traian Chelariu pe care ma gandisem chiar eu sa o postez. Te admir, fata draga, nu prea cred ca sint multi care au auzit de el si e mare pacat. Despre ce vorbeste Traian Chelariu in paginile sale, desi daca avem aceeasi editie cu o prefata semnata de Doina Florea, stii si tu foarte bine,s-ar putea rezuma in cateva cuvinte ba chiar numai in 2, la bun-simt, desi am observat de multe ori ca nu stiu de ce, acest nenorocit de bun-simt scade la unii direct proportional cu numarul licentelor obtinute asa ca ... Sint multe de comentat si de spus \"cei mai buni au dat, dau si vor da, intotdeauna margaritare porcilor si regretul nu este numai al celor mai buni, ci si al porcilor, care nici macar nu se pot hrani cu astfel de boabe\"...Nu pot sa vorbesc despre el fara sa nu ma gandesc si la Blaga, si ca poet si ca filozof ca sa nu mai vorbim de destin. In sfarsit ca sa inchei, ca iar o iau razna si nu vreau sa devin stufoasa in comentariu (tot incerc sa-mi corectez acest defect}, de o sinceritate, un rafinament, o delicatete intru\' profunzime si o demnitate cu totul iesite din comun intr-un veac apocaliptic, acest OM isi merita cu prisosinta un loc de onoare in biblioteca fiecaruia dintre noi, dar mai ales in suflet. Iti sint recunoscatore pentru gestul de al posta in biblioteca virtuala, desi tare mi-ar fi placut s-o fac eu :)

Ama

Profit de aceasta excelenta cronica a ta si ma voi duce sa vad filmul, bine scris, m-ai stimulat intru\' curiozitate caci legendele sint legende fie ele ale Olimpului sau ale Toamnei, desi trebuie sa recunosc, nu prea ma dau in vant dupa Brad Pitt, iar talentul tau mi se pare mult mai bine intrebuintat in proza decat in poezie. Felicitari pentru steluta!

Cu drag,
Ama -economista, nu poeta
:)

De-asta au fugit vrabiile de la fereastra mea, sint toate aici la tine in poezie, de unde or fi auzit ele despre memoria inregistrarii in piatra?! E drept ca eu stau la etajul 2 si le e mult mai bine \"cu fruntea lipita de cer si caldele ploi totem\"

Amadriada

Unele lucruri trebuie sa le incerci pentru a le judeca cu dreptate, uite musc si eu pofticios din rosul asta al tau, mmmmmm........ bun, suculent si carnos, imi reda pofta de viata, astazi o sa am o zi buna, mmmmmmmmmmm.... mai vreau! \"din cercuri de apa foc picurand intr-o radacina\"

Amadriada

* daca ar exista mai multi care sa gandeasca cu sufletul
pacea Universului ar fi asigurata

* ca si in multe altele, sint imposibila in materie de
formulat concluzii, ma imprastii prea mult nereusind sa
concretizez

Chiar nu ma asteptam sa mai deschida cineva din nou o fereastra cu peisaj de toamna, acum cind exuberant primavara curge cu parfumul in asteptare al infloririi teilor la colturi de strada, asa ca iertata sa-mi fie intirzierea raspunsului. Da, Cristina, citatul este din Abatorul nr 5, stiu si de pastorul american reverendul Reinhold Niebuhr si de Kurt Vonnegut ca si de aproape universala \"la Priere de l\'esprit\" in legatura cu care exista o mare disputa, aceasta fiind atribuita de unii imparatului-filozof Marc Aureliu si lucrarii sale \"Les pensees pour moi-meme\", iar de altii sfintului Francois d`Assisie calugar franciscan, desi balanta se pare ca inclina cu deplina siguranta in favoarea lui Reinhold Niebuhr. Frumoasa, grea si profunda tema de licenta ti-ai ales, K.V. fiind nu numai longeviv dar si prolific in compozitiile sale: 14 romane (ultimul 1n 1997 \"Timequake\"}... 3 colectii de povestiri scurte {ultima in 1999 \"Bagombo Snuff Box\"}...4 colectii de eseuri {ultimua in 1999 \"God Bless you, Dr. Kevorkian\"}...5 piese de teatru {ultima in 1993 \"L\'Histoire du Soldat\"}...5 adaptari cinematografice {ultima in 1999 \"Breakfast of Champions\"}...
Iti multumesc de trecere si iti doresc succes la examen.

Ce faci acolo, Sfinte, la poarta raiului lapte si miere visam noi muritorii de rand, mai Petreeee, ai inceput sa numeri anotimpurile cu gust de cenusa, ce dracu\' doar nu te-ai ramolit si tu, ptiuuuu, puschea pe limba ca uite ce-mi iese din gura... Vin aici sa-mi iau portia de duiosie si optimism necesare supravietuirii si uite peste ce dau, tristeteeeee pe toate fronturile de lupta, atmosferice, sau de care or fi ele, de parca s-ar fi mutat iadul in paradis ceeace este imposibil incat ar contrazice Biblia, zau, nu ma asteptam de la tine la asa ceva. Colac peste pupaza, mai scriu si dupa Sorin care probabil stii si tu cit de bine picteaza in proza icoanele de pe peretii bisericilor ce se surpa in noi. Nici nu stiu ce sa mai zic... Ma uit in oglinda la capul meu si vad ca nu este rotund, seamana mai mult cu un triunghi pe laturile caruia, pana nu demult, tu ai aprins echilateral flacara zborului. Si ce umbrela caraghioasa mai aveai in ziua aceea ploioasa, si ce frumos se indrepta rasul tau in hohote inspre cer, eu am citit undeva ca sfintii nu au lacrimi si chiar am crezut. Hai, te rog, zambeste din nou, iata ti-am adus inapoi culoarea albastra, nici macar n-ai pierdut-o, doar ai ratacit-o pe undeva.

Amadriada,
ucenic in zodia racului

Cuvinte zburdand lejer intr-un joc de-a baba-oarba al cautarii de sine, mai transparent in imagine si tandrete decat celelalte Sonete, dar la fel de profund, imi placi mai mult asa, iti sta bine!

vezi mai Irinuca ce patesc daca n-am avut de lucru si ti-am zis de erorile alea de tastare?... le fac eu din ce in ce mai des, e randul tau acum sa zambesti.

* fara 2 ea,...ci doar ea-insasi
* uite am scris cu i din a sau cu a din i... ma rog n-are
importanta, important e ca incerc sa aplic ceea ce mi-ai
recomandat.

Ama

Multumesc, Irina, pentru inceputul neintinat al trairii prin poezie si cronica intr-un Bucuresti sufocat adeseori de gropi si de stress in care banul si ploconeala sint inaltate la rangul de regi. Cuvintele tale ma ajuta sa sper ca intr-o zi totul va fi mai bun si mai frumos caci nimic nu trebuie sa fie inaccesibil sperantelor, viata fiind ea ea insasi o speranta.

Muta de uimire in fata unei pusti care tinteste cu flori, raman nemiscata si nu ma mai satur de bucurie, iti multumesc vanatorule!

Ina, esti fenomenala, nu mi-as fi inchipuit niciodata ca pot iubi un scaiete, dar uite ca minunea s-a intimplat si ma simt protejata, la adapost de toate relele in bratele tale inconjurindu-ma afectuos de acolo de departe, cu clar de primavara si bucuria unui prieten fidel. Tu imi redai doza de optimism, fata draga, cam absenta din sufletul meu in ultima vreme. Mi-e tare bine cu tine!