Adriana Marilena Stroilescu

Text iesit din concurs si cazut de pe podium, dar ce bine si ce optimist zici tu, proaspat, atat de bine ca o sa ma infrupt si eu nitel cu o feliuta :

\"Stoarceti cateva idei parguite iar coaja o maruntiti bine prin filtrul introspectiei / Extrageti citate, le curatati de ghilimele si le lasati la macerat in memorie\" asta chiar
mi-a placut... Orice lucru are o taina a lui mai expresiva si nu stiu cum se face ca de obicei n-o gasesc acei care o cauta, depinde probabil si de conjunctura si de o gramada de alti factori aleatori, subiectivismul reiesind din chiar unicitatea fiintei noastre de aceea chiar si fiecare bucatar este unic in felul sau. Un gand curat, chiar daca a avut un rezultat indoielnic sau chiar potrivnic, nu poate fi socotit vinovat, uite, fac mea culpa pentru numarat si ma duc la filtrul din bucatarie sa pun de-o cafea poate imi mai revin, ca pe mine m-a stors de toata \"sudoarea mintii\" concursul asta, ma bucur insa ca am participat, bucurie care razbate si din subtitlul retetei tale. Buna idee, ti-o fur, o sa-mi inscriu si eu meniul in pagina, ca doar eu l-am pregatit...

cine vrea, sa se serveasca
cine nu sa ne barfeasca
asta e, n-am castigat
cu drag am participat

de polemici nu ma tin
dar da-mi un pahar cu vin
Nichiteros sa traiasca
sa ne mai inveseleasca

P.S :) bon appetit

Continui sa cred ca fiecare autor contribue cu talentul si cu munca sa la cultivarea frumosului, care este menit sa dea un impuls pornirilor celor mai nobile ale inimii. E greu sa admiri ceva fara o oarecare doza de iluzii, iar faptul ca tu m-ai inteles intotdeauna in tot ceea ce am scris, nu face altceva decat sa recreeze in tine efortul meu, multiplicandu-mi cuvintele intr-o forma de suflet, sufletul tau duios in care tare as veni sa-mi lecuiesc ranile si loviturile pe care viata mi le-a dat ades. Asta e insa drumul pe care mi l-am ales si n-am incotro, chiar si cu genunchii juliti continui sa merg pe el. O vorba, un gest, un semn cat de mic pot micsora suferinta si pot aduce bucurie, asta faci tu de fiecare data, ajutandu-ma sa nu ma opresc si dandu-mi curaj, deh, iar o sa zici ca m-a pocnit melancolita aia a mea. Oricum, ma simt mai linistita cand te stiu aceeasi cititoare fidela si prietena apropiata, chiar daca nu te cunosc, cu tot cu scaietii aia ai tai, hai ca nu mai am mult si o sa picur lacrimi in loc de poezie, iar tu cu siguranta iar o sa ma tragi de urechi, bine ca nu m-a batut si nenea ala care a oprit masina, mai stii poate chiar meritam o mama de bataie, am scapat ieftin.

Cata tragedie si la tine, e drept ca e divina...

\"Cât ai s-aștepți la o poartă închisă ?
Bate, de vrei ca să ai tot suportul !
Intrarea îți este, încă, permisă.\"

Ma-ncumet sa cred ca am voie sa intru
Piroelectric e ora cand zbor spre inalt
Si cicloide rotesc acum printre ierburi
Efemeride rostogolind auriu dintr-un salt

Desfiintez pasapoarte si vize si fuse orare
Si ingeri si demoni biunivoc rastigniti
Sa cante liturgic Amfinomea damnarea
Insomniacilor cu cobalt de vis bantuiti

fffffffff, e greu, ma simt mult mai bine si mai in largul meu in poeziile tale ca Trecea o doamna, Ambivalenta, Cadea o ploaie, n-am reusit sa parcurg inca totul, dar daca imi vor iesi pina la urma cele doua strofe pe care se pare ca le-am inceput datorita tie si se va inchega vreun poemas voi fi tare bucuroasa sa-l postez pe site. Sper din suflet sa se cristalizeze in ceva de calitate.

pe curand,
Amadriada

1.Am inlocuit \"al\", desi nu sint de acord cu corectia gramaticala pe care mi-ai aplicat-o, dar am gasit o modalitate mai explicita de aranjare a ordinii cuvintelor in fraza care sa ajute la o intelegere mai usoara a ceea ce am vrut sa sugerez.
2.Eu am facut doar calculatii de pret ca economist, la stroboscop si sarpe luminos pentru discoteci, dar poate deformatia profesionala isi spune cuvantul, m-am apropiat de acest efect cum bine remarci dar tocmai spre sfarsit \"pana la celalalt capat al visului\" abia aici incercand sa redau printr-o miscare de translatie traversarea mea spre celalat trotuar tocmai pentru a pastra si visul si pe el in vis, sau varianta aruncarii mele in bratele lui cu mult inainte de a trece strada la o intilnire unde el ma asteapta, fizic si mai mult decit real, pentru ca tocmai de-aia ma face si domnul acela politicos tampita, ca nu stie ce sa creada, visez intr-adevar mergand pe strada, sau sint dusa cu capul..
3.Stii cum e mai Lupisor, ca atunci cand te trezesti dimineata dupa ce ai visat frumos, stii ca e vis, dar tii ochii lipiti strans si nu cobori prea repede din pat fiindca nu vrei sa distrugi miracolul.
4.Cu bratele impovarate de flori ale castanilor si de fapt cu toate frazele poate putin greoi incarcate ale acestui text, am vrut sa redau tocmai intensitatea coplesitoare a sentimentului de asteptare atunci cand persoana iubita e departe, dar tu ai impresia ca o vezi aparand peste tot, cu toate ca esti constient ca nu prea are cum sa se intimple asta, in fine ce mai incolo si incoace, eu asa am simtit.
5.Nu pot sa transform iar in poem, pentru ca abia am largit un poem de-al meu transformandu-l in proza ca nu mai fiu constransa la o exprimare concentrata si lapidara. Asa s-a nascut Cromosfera unei agrafe cu fluturi, eu o iubesc, imi pare rau ca tie nu ti-a placut.
6.Na, ca a iesit un comentariu mai lung decat textul, poate o fi chiar mai bun...

Cu aceeasi consideratie
pe care ti-o port,
Amadriada

Ina, draga mea, ai innebunit si tu?!... Eu am inteles bine si te consider aceeasi prietena sincera si fidela, fara zbarlire a tepilor de scaieti inspre mine, ci doar grijulie cu persoana si sufletul meu, asa ca de data asta, uite, iti trimit o picatura de Gin cu gust de fursec poate vei pricepe ca nu sant suparata nicidecum, ba din contra... Stii bine ca o sa te ascult si promit sa incerc.

cu afectiune,
Ama

Erbi_dear, asa te voi numi eu de acum [ partea a doua o transformi tu in engleza fonetic in gand, eu n-am gasit nici o posibilitate de a face asta pe taste ] am modificat operand doar o inversiune de cuvinte in strofa cu pricina. In ceea ce priveste ultima strofa, imi place asa, tocmai am incercat sa evit tragismul ce pluteste uneori in jurul meu mai ceva decat in \"Romeo si Julieta\", in dorinta de a salva putin poezia, si de ce nu, chiar pe mine de mine, e drept ca in acelasi ton melancolic. Multumesc pentru mana ce mi-ai intins-o cu prietenie si pentru ajutor.

Amadriada

Frumoasa asteptarea, dureroasa, dar nu si in zadar cand cineva rasfoieste virtual paginile, iti multumesc pentru cuvinte si trecere.

vesperide adunate pe rîpele roșii
cotropite de yucca
ne îmbie a noapte
undeva fulger plămădește noroi
adormim răscolind așternuturi
deșertul din noi

Mai Virgil, eu iar aud voci si pentru asta numai tu esti de vina fluidizand umeri de pasari in cearceafuri de nisip, iar imaginea postata se imbina mai mult decat armonios cu textul, lasciv si insinuant scurgandu-se intr-o senzualitate a frumosului pur

Amadriada

Multumesc, pentru cronica, Irina, mi-a fost imposibil sa ma duc la culcare pina nu te-am citit, iar acum nu mai pot sa adorm pentru ca te-am citit, acelasi stil plin de verva si daruire de care am devenit deja dependenta. Eu n-am putut sa ajung, dar m-am bazat pe tastele de la claviatura ta care zboara cu sufletul in toate paginile noastre, ajutandu-ne sa impartasim acea atmosfera incredibil de frumoasa si profunda chiar daca uneori nu sintem acolo. Pe cat mai curand...

Amadriada

Thais, minunatie fragila de portelan pictat, te rog frumos nu te sparge, ai sa te transformi intr-o lacrima si-ar fi pacat, nu te necaji, iti simt amaraciunea si nu-mi place sa te stiu asa. Slava cerului ca nu exista si o rubrica de comentariu la comentariul comentariului... Mai sint atitea pasari pe lumea asta, pasarea lira, pasarea maiastra si toate zboara atat de frumos in poemul tau. Iti recomand chiar baletul \"Pasarea de foc\" sau tabloul in ulei cu acelasi nume si Tamara Karasavina in rolul principal, te va destinde mangaiindu-ti cerul pe care cu atata darnicie il asterni la picioarele noastre si pe care eu nici macar nu indraznesc sa pasesc pentru a nu-i tulbura armonia.

Amadriada

Nu fii geloasa, Ina, asta e drac nu inger, nu vezi ca mi-a sucit mintile?!... Iar cind doi oameni iti spun sa te duci la culcare fiindca esti beat, chiar trebuie s-o faci, inseamna ca au dreptate. Nu mai vorbesc de faptul ca cineva, stie el cine, chiar ma ruga sa nu-mi mai pierd noptile, asa ca de dragul tau si al domnului Erbiceanu, uite, o trec la proza, ba chiar la personale, se pare ca acolo e locul ei.

Amadriada

aoleeeeeeeeeeu... Penteleu, asta nu e ciocolata e branza topita la cutie, sau cel putin asa era pe vremea mea. Aveti grija domnule Anton, stiti ca Prometeu a rapit din cer focul impreuna cu Atena, sa nu-l suparati pe Zeus sa arunce din nou cu cutia aia a Pandorei si relele peste pamint. Oricum o sa dati de belea pentru ca Elena e fiica aceluiasi Zeus si nu stiu daca o sa fie de acord, doar daca nu cumva o fi fiind prietena mea Elena ce-mi sta alaturi de 20 de ani (adica noi doua sintem prietene de 20 de ani, nu cumva sa credeti ca 20 ar insemna cumva virsta ei}. Apoi si Orfeu asta cine stie pe unde mai cinta cu lira lui, sau la cine ne cinta. Mie imi place mai mult Morfeu ca are aripi de fluturi si in mina frunze de mac cu care atinge pleoapele muritorilor, in fine chestie de gust.

dar era el
nu era el?
ba chiar gîndindu-mă nițel
mă tem că n-ar fi fost chiar el

apoi și el și ea și eu
ardeam troznind în șemineu

un fel de autodafeu

Bine ca am scapat de patul lui Procust, vezi?!... am stiut eu de ce te-am votat.

Eu ce sa mai zic, uite aproape nu am mai postat nimic, alerg de nebuna dupa unii din voi, e atit talent si suflet pe acest site incit nici nu stiu cum sa ma mai descurc, iar TU, TU, m-ai facut sa-mi pierd pina si fibula din par de atita alergare, sa pot tine pasul cu tine . \"Inter arma silent musae\" , ai coborat cu lira in infern inaltand infinitul ascuns in fiecare dintre noi.

În valea cu dureri răbdându-și chinul,
Umbre pustii colindă rătăcite,
Se prigonesc cu trupuri răvășite
Și-și beau licoarea roșie ca vinul.

Amadriada

Al naibii si pestele asta… e zodie… e domnul acela al carui nume incepe cu I are escu in coada si intre \"I\" si \"escu\" \"li\"?!... hi-hi-hi, nu, asta-i spanzuratoarea…sau doamne fereste e unul dintre aceia care fac export cu rulmenti la turci?!...
Cred ca tu esti \"pescarul cel simpatic\" din poezia lui Geana, de treaba pescar, doar ca sta tot timpul cu platosa cinismului pavaza sa se apere cine stie de ce sau de cine, de dusmani, de tantari ori poate chiar de el insusi. Oricum, te prinde, altfel n-ai mai fi tu. Si ce fosforescent esti! M-ai tarat iar la tine in pagina si eu m-am lasat dusa precum un fluture de noapte atras de lumina lampii. Oricum, ai grija sa nu te inneci cu vreun oscior, sint cam slabanoaga din fire iar eu voi avea grija sa nu-mi ard aripile.

Cu aceeasi simpatie dintotdeauna
Amadriada

ghirlande de flori îmi leagănă tristețea
în visul vechi
de dincolo de soare
pe gura vântului plecat aiurea

însetat de curcubeu
portativul unei singure note
doinește

Dar cit de profund, caci pina la urma nu exista nimic trist in sine, desi suferinta ne face simturile mai delicate, mai fine. Iar floarea de crin desi melancolic, zimbeste cu petale \"alint pe pajisti de dantele\" in \"hora cerului\"
Fie sa implinesti 1001 de nopti si sa scrii la fel de frumos

acum
în fața versurilor tale
m-am dezbrăcat de mine
zorile s-au plecat pe tâmple
în cântec

Muzica este expresia pura a unei stari sufletesti si ea vibreaza in poezia ta cu cantecul curcubelui chiar dincolo de linia orizontului caci nu doar ratiunea apreciaza operele literare ci si o stare particulara a sensibilitatii pe care tu o daruiesti cu prisosinta.

Chiar daca nu las nici un semn al trecerii, te citesc intotdeauna cu placere, La multi ani!, Claudiu Banu... Stiai ca pe Nero il mai chema si Claudius? Te rog frumos, nu incendia Roma, desi poezia ta are atita flacara ca ma tem deja pentru Univers.

Amadriada

Nici eu nu te cunosc dar te citesc de fiecare data cu murmur de suflet si bucurie, LA MULTI ANI, CRISTINA! si te rog opreste-mi si mie o clatita cu parfum de salcam, e tare apetisant mirosul lor...

Si totusi, respira ochiul asta al tau chiar daca de bruma, ceea ce inseamna ca traieste, o zi cu aripi, o zi fara, se pare ca astazi e ziua fara aripi, deh, viata asta care nu e niciodata nici chiar atit de buna, dar nici atit de rea pe cit pare:

la o rascruce de timpuri,
ori intr-un mugur crucificat,
nu de frageda tinerete
ci de capastru

O existenta in miniatura de fiecare zi, imi place, chiar daca stau la coada la usa raiului...

Nu pleci nicaieri, nicaieri!
Si asta nu e o gluma ci un ordin, sau poate trebuie sa-ti reamintesc cumva ca ordinele nu se discuta ci se executa... Noi nu sintem in stare sa ne vedem aici, daramite daca pleci tu peste 7 mari si tari, desi patria sint eu, esti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visam, tot ceea ce va fi cind nu vom mai fi noi, patria este acolo unde ti-ai ales sa traiesti chiar daca radacinile tale sint in alta parte, o patrie de suflet a unor simtaminte care nu cunosc nici o granita in universalitatea manifestarii lor de iubire.
Iar daca stai ca proasta, na, stau si eu cu tine, ca de-asta sint prietena ta, si la bine si la rau...
Zau, Scaietina, am dat din ris in plins. Rid pentru ca pot sa iau in orice clipa trenul si sa ajung la tine, chiar ma intreb de ce n-o fac, poate astept sa vina toamna ca e anotimpul meu preferat, ori poate iarna ca e al tau, pling pentru ca mi s-a facut tare dor de cei dragi mie pe care ii iubesc atit de mult, dar care traiesc in alte tari mai apropiate sau mai departate de tarisoara lor, patria cea frumoasa, Romanica...
Vorba lui Th. Mann, viata n-ar fi posibila daca n-am infrumuseta-o putin si n-am incalzi-o cu iluzia simtirii, iar dinspre partea mea, nu-ti fa iluzii, nici vorba sa te las sa pleci!