Adriana Marilena Stroilescu

net-ul ca net-ul…
dar eu nu-mi gaseam biletul
si m-au coborat din tren
m-au lasat fara refren
caci scriam un cantecel
pentru tine Scaietel

nu aveam nici buletin
luasem doar sticla cu vin
si un buchet de floricele
sa te bucuri tu de ele
i-am rugat i-am implorat
sa nu-si faca asa pacat

le-am zis si de agonia
de toata paranghelia
am ajuns abia acum
ca m-au retinut pe drum
ti-am adus niste fistic
te imbratisez un pic

sa ai parte doar de bine
de cepe si amandine
sa-ti fie viata lumina
cu iubire si sulfina
sa fii vesnic parfumata
ca si scrisul tau mai fata

La cat mai multi ani, prieteni si personaje!

Cu mult grag,
Amadriada

Precum un martisor incarcat de lumina si renastere la viata, la sentimente mai bune, asa am simtit eu poemul tau cand l-am citit. M-am dus repede-repede la fila de calendar ce tocmai arata ca toamna e pe sfarsite si am certat-o ca nu stie pe ce lume traieste apoi i-am explicat ca s-ar putea ca dispozitia noastra sufleteasca atunci cand iubim sa ne fie tocmai starea normala. In Carul Mare nu mai era nici un loc liber asa ca am mai citit o data, mi-am luat picatura de optimism pentru o zi intreaga, iar acum ma uit cum din degete mi se scurg muguri de salcii.

amadriada

Duminica de sarbatoare, anotimp de fruct copt si roditor routunjind lumina si iubire asa sa-ti fie viata alaturi de cei dragi tie si sufletului tau.

Amadriada

de-ar sti mama ce-am ajuns
cred ca s-ar porni pe plans
leac de nud acum sa-mi fie
strai de toamna-n parodie

la mal salcie-n amurg
span metalic la un strung
imbracata doar margele
eu si visurile mele

sa stii ca te amendez
si-un ilic iti crosetez
ca daca ne va lua frigul
ni se duce light-motivul

Amadriada

vai de ce m-as supara
ca mi-ai deschis pagina
si de cheia n-o gasesti
zau ca tot ma magulesti

dar mi-e frig repet din nou
si ma-mbrac intr-un sacou
pun bujori roz in obraz
sa nu-ti fie cu necaz

:) Ama

Ce tanar esti, Vali Nitu, la 50 de ani viata abia incepe!

La Multi ani!

Imi place sa te vad zambind de acolo din departari, uite flutur mana in semn de prietenie, sa micsoram distantele care ne despart de fiecare data cu o zi mai umani, de fiecare data cu si mai multa poezie. Ma bucur ca ti-a placut anotimpul meu, dar nu uita cand vii sa aduci si o canadiana din aia originala \"made in U.S.A\" si sa fie neaparat din puf de pinguin ca pe aici s-a facut tare frig.

:)

Onoarea si placerea sunt de partea mea, bucuroasa de trecere si semn te astept oricand cu drag sa treci pragul paginii mele.

sa nu-ti faci griji Firica draga
fara fasoane si probleme
te-oi aseza la masa noastra
caci frica mi-e de anateme

parole d’honneur daca-ai sa vii
voi pregati chiar si piftii
tremurator ceata de stele
iar daca vrei pun chiar manele

de nu suporti voi angaja
taraf de lautari pentru mata
acordeon viori tambale
sa iti tihneasca la sarmale

si-apoi in cinstea ce ti se cuvine
dansa-voi din buric doar pentru tine
caci la desert chiar te voi epata
iti voi servi zambind tort de bezea

La Multi ani, domnule Nicolae Tudor!
Delicate sau tumultoase, sunt fascinante aceste culori ale poeziei pe care le pictati cu suflet si sensibilitate. Fie sa va gasiti intotdeauna nuantele si tonalitatile pe care sa ni le daruiti de fiecare data cu aceeasi frumusete si profunzime ale acestei naturi etern datatoare de viata.

Gratie tie Maria si inconfundabilei tale generozitati, am mai descoperit un poet! Lumina si iubirea sa te inconjoare la fiecare pas.

Amadriada

Ia te uita, sala e plina, mai aveti un loc si pentru mine? Cumpar bilet chiar si la suprapret numai sa fiu aproape de domnul Anton cand da autografe, ca tare mai imi place cum scrie...

azi spectator ma simt si eu
maine schelet intr-un muzeu
ma trece timpul neancetat
si uite ca m-am deprimat

tristeti de toamna ma sugruma
melancolii cu gust de bruma
noroc cu barja ta Antoane
ce fluctueaza la pontoane

in elegii moderne elegante
imaginar pe cheiuri cu bacante
mai curge timp mai trece vreme
riduri se-ascund printre poeme

actor sau simplu spectator
e greu pe lumea asta domnilor
si chiar de ai cate-o angoasa
bicisnic este viata de frumoasa

Amadriada

Scaietina

E tare urat si intunecat azi la Bucuresti, mi-era cam ciufulita dimineata, dar uite ca ai trecut tu si ai pieptanat-o frumos punandu-i in par vorbe ocrotitoare din funde de iubire, mi-e mai bine acum si zambesc!

Amadriada

Ploua aberant taceri cu vis de emisfere
Azbestul de fluturi in disectii paralele
Pun prejudecati avidul alb de renuntare
Nuduri fara aripi flori goale-n insectare

Mai mult decat faptul ca mi-ai inspirat un poem pe care chiar acum il postez pe site ce pot sa mai spun?!... Cuvintele sunt inuile, exista doar vibratia de suflet, empatii de anotimpuri si culoare, sentimente si afinitati.

amadriada

am uitat sa-l amintesc pe autorul acestor ganduri luminate

* Lucian Blaga

De fiecare data cand te citesc linistea, pacea si armonia coboara in mine invaluindu-ma binefacator. Si atunci o iau incet. Devin milostiva cu mine insumi reusind mult mai usor sa-mi vindec propriile ganduri si sentimente caci de multe ori ceea ce simt imi arata un aspect interior mie pe care il judec. Iar eu vreau sa-mi invat toate fatetele aducand iubire tuturor partilor mele ranite, ale mele si ale altora, asa cum faci tu Maria, tu cea care stii atat de bine sa daruiesti, caci exista o mare diferenta intre verbele “ a da” si “a oferi”... De fiecare data cand daruiesti, cand vindeci un gand de judecata sau un sentiment de separare, faptul este simtit de fiecare inima si minte din univers. Vindecarea ta nu iti apartine numai tie, ci tuturor fiintelor pentru ca atunci cand te impaci cu tine insuti pacea lumii devine iminenta. O inima si o minte deschisa sunt porti descatusate larg spre prezenta iubirii, chiar si atunci cand ele par inchise imbiindu-te sa le deschizi, iubirea chemandu-te dinauntru. Asa esti tu, Maria! As fi vrut sa pot comenta aripile de inger, dar uite, mi-e peste putinta, cuvintele mele sunt prea sarace pentru miracolul sentimentului tau si apoi cum sa comentezi un inger?!... E suficient ca il porti cu tine, cunosc starea, sau ca el te poarta pe tine cu el.
Si totusi nu ma pot opri:

* Nu esti mandru cand te gandesti ca zeii, obisnuiti cu lumina si vesnicia, daca s-ar cobori pe pamant n-ar putea suporta greul acestei vieti, in vreme ce tu invingi si nazuiesti pe culmi?

* Cuvintele biblice ca Dumnezeu a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa nu inseamna ca Dumnezeu e un om in cer, ci inseamna ca omul e un Dumnezeu pe pamant.

Cu drag si pretuire,
Amadriada

Hai sa fim serioase Ina draga mea, tu esti aceea care mi-a dat curaj si putere sa merg mai departe de fiecare data prin fidelitatea citirii si a comentariilor tale. Colt? Ce colt?!!! Ghem? Care ghem?!!! Suflet? daaaaaaaa, asta da, ai fost de atatea ori preaplinul meu de suflet si mi-e bine sa stiu ca te am din nou aproape.

Amadriada

Alexandra,

Surad si ma bucur nespus sa te regasesc aici, printre florile mele, ziua incepe bine cu tine, uite, iti daruiesc un buchet senzual si catifelat de lumina violeta sa-ti tina de cald sufletului daca vreodata ti-e greu.

Ama

Ca un cal de parada gatit cu ciucuri si flori la urechi e cam inzorzonata poezia asta a mea, dar nu zornaitoare cum bine remarci tu ca de obicei plin de tact si tot ca de obicei, subtil , rafinatul psiholog observator discret ascuns in spatele tau ma caracterizeaza si ma intelege exact ceea ce pentru mine e semn de insanatosire pentru ca am reusit sa transmit starea... Prefer insa sa las asa acest poem, stii, ca un copil naiv la o anumita varsta umbland mandru prin casa incaltat cu pantofii mamei si cu margelele sale la gat, dandu-si importanta cu o gingasie care nu deranjeaza si pe care numai la ei o putem intalni.
Multumesc mult pentru aplecarea ta ocrotitoare asupra violetelor de Parma, flori atat de dragi mie.


amadriada

Va rog frumos domnule Poet, aveti cumva disponibila o proteza de suflet si pentru mine ca originalul ma doare tare iar lacrimile le am la purtator.
Bine ai revenit!
Cam lunga pauza pe care ai facut-o, mi-au lipsit versurile tale incarcate de emotia si simplitatea trairilor pe care le exprimi cu atata aplomb.
Nu ma pot impiedica sa nu citez:

Ies pe strada. Parcă intru
într-o copilarie autistă.

nimeni nu vede pe nimeni,
nimeni nu aude pe nimeni
Pentru că:
nimeni nu vorbește cu nimeni!

Prin pereții lacrimii se văd
doar umbre care se pierd în ceață,
replici ale unui seism
de proastă calitate.
-nimeni nu vede pe nimeni-
Bine că, măcar, ceața este clară

si repet in gand la nesfarsit pana cand ceata devine o masa compacta invaluindu-ma intr-o forma geometrica necunoscuta a nu se stie carui anotimp viitor.

amadriada

Dens in culoare si imagine acest poem al tau, precum o calatorie in jurul pamantului m-a obosit placut, in sfarsit voi adormi fara nici o grija si voi visa frumos, canta deja in mine binefacator lumina aurie de somn, legendele toamnei.

amadriada