Uneori Dumnezeu cântă

iubirea este ceva de care tu și eu
trebuie să avem parte
la fiecare pas strada are atâtea buzunare
pline cu dulciuri de poti să faci diabet
iar fericirea devine dintr-o dată doar așa
o impresie de căldură în capul pieptului
ce trece prin mine cu degetele ondulate ale copacilor
când seara se plimbă nestingherită prin parc
răvășind frunzele în cartierul Titan
cu ultimul metrou pleacă toamna iubitule
și parcă aș pierde pe cineva drag
dar un bărbat îmi spunea ieri ținându-mă după umeri
că în lut nu se poate cârpi iar eu m-am gândit
cum Dumnezeu n-a creat un ulcior pentru a-l arăta lumii
ci doar a povestit despre el pentru ca fiecare
să-l umple după puteri cu sunetele sale
și atunci clipele s-au atins una de alta
foșnind ca o rochie de mireasă
în al nouălea cer m-am simțit deschizând o oglindă
prin altă oglindă în care să-ți păstrez chipul
chiar și atunci când nu ești lângă mine
învăluindu-te cu atingeri de humă până când
am început să umblu printr-un câmp de oglinzi
ascultând cum uneori Dumnezeu cântă construind case
și aprinde lumini în ferestre agățând în perdele
duminici cărora noi le vom pune ciucuri din margarete
iar praștia lunii aruncă în stele cu fluturi de noapte
chiuind de bucurie că mâine din nou ne vom întâlni