Poezie

Plecând

1 min lectură·11 aprilie 2005

Mediu

se surpă munți de sare prăvălind tot cerul

mătănii în mărgele lemnul de plop se frânge

închină semn de rugăciune firul de mătase

șuvoi de frunze la fereastră ploaia strânge

vânt taciturn tăciuni de flori mocnind cenușă

decapitează voal de pâclă anotimpul anodin

peceți de iarbă dorul ars pe țesături în epitelii

agonizează ondulări de simfonii în bleumarin

tăceri înstrăinate cobor înspre adâncuri

și șlefuiesc cu nunți de piatră palide inele

umplu găleți cu vise și apă din fântâni

să rotunjesc în miezuri colțuroase stele

mă rătăcesc în boltă nori de fluturi morți

cu aripi de siliciu mă toarce-un curcubeu

petale de lut galben mă răscolesc mimetic

buchete de mimoze în sufletu-mi plebeu

pe umeri șal de doliu mă-nceracă deznădejdea

așa cum faci cu mâna un semn din depărtare

și bufnițe de aur îmi ciugulesc ciorchini

filozofii de-o viață în carne la plecare

poem de ploaie șiroind la geam se scurge

te-mbrățișez c-un șir de nopți polare

închină rugăciune frunza de plop în gând

surpând tot cerul prăvălit în munți de sare

001.830

Adriana Marilena Stroilescu. “Plecând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-marilena-stroilescu/poezie/115630/plecand

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.