Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Virtualele taceri

2 min lectură·
Mediu
“ Voiesti sa cunosti lucrurile? priveste-le de aproape.
Vrei sa-ti placa? priveste-le de departe.”
- I. L. Caragiale -
Nu te obosi sa-mi scrii, iubitule!
in Romania totul este bine:
noaptea soarele curge cu miere
iar ziua luna este in inaltul cerului
mereu aceleasi imagini ce joaca
sotronul cu pasari de creta
pe aorta haiku a stelei pastorului
5-7-5……bingo s-a cintat linie
in ochii pagani ai poeziei
si lacrimi de clorofila curg auriu sturzii
pe seismograma cimpurilor de rapita.
Nu te obosi sa-mi scrii, iubitule,
inteleg ca esti foarte ocupat
cu ajutoarele umanitare iar Sena
curge impasibil facind abstractie
de smiorcaielile mele de femeie mioritica
atunci cind de fapt si eu sint foarte bine:
vrabiile nu-mi mai ciugulesc din miini
graunte si un papagal aiureaza
taceri de alge marine innotind in acvariu
cu nocturnele lui Chopin,
un sarpe cu aripi albastre si cap de fluture
incearca tacticos si suav sa ma stringa de git
copacii au frunze roz de ne m`oublies pas
diluate in tonuri de acuarela pe un perete
care oricum nu intelege nimic,
vintul e innebunit dupa vint
o vara fierbinte incinge trotuarele
iar ploaia se scurge la mine in oglinda.
Nu, nu te obosi sa-mi scrii, iubitule,
e suficient ca eu ma gindesc la tine!...
022.821
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
208
Citire
2 min
Versuri
34
Actualizat

Cum sa citezi

Adriana Marilena Stroilescu. “Virtualele taceri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-marilena-stroilescu/poezie/72524/virtualele-taceri

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@prenume-numePNPrenume Nume
Foarte graitoare constructie lirica, Adriana. M-am lasat cuprinsa in vartejul de imagini ametitoare ale peisajului autohton. E ca o cronica a lucrurilor pe care le-ai cunoscut in prealabil, privindu-le de aproape, si pentru care incepi sa dezvolti si un simt al placerii, privindu-le de departe. O poezie care merita citita.
Felicitari si multumesc!
Piedra
0
Nici nu stii cita bucurie mi-au adus cuvintele tale si chiar aveam nevoie... Nimic nu este mai de pret decit respectul de tine insuti, intemeiat pe dreptate dar si pe simt de omenie, iar tu le ai pe amindoua.
Onoarea si placerea sint de partea mea pentru ca m-ai citit, iar faptul ca mi-ai intuit perfect starea de suflet ma face sa te asez in inima mea, gindindu-ma ca o sa existe intotdeauna romantism pe lumea asta pentru cei care sint demni de el.
Cu prietenie, Amadriada.
0