Poezie
Cine ești tu?
1 min lectură·
Mediu
... și ai ceva de fiară în tine
Știi bine
Ceva de fiară sălbatică, da
Ceva din cântecul cerbului răsunând
Departe
Și înalt
În inima pădurii
Ciulește urechea
Și-ascultă:
Sunt primăveri care pot să te doară
Până în rărunchii cuvintelor
Și stoluri de cuvinte ce nu-și mai regăsesc
Primavara din ochiul de apă al gândului
Și-atunci te sprijini de
Ziua de mâine
Ca de un copăcel înmugurit
Sau
Ca de umbra
Unui zbor de păsări
Fiecare din gesturile tale sunt oglinzi
Înțelegi asta
Si te cutremuri.
Cine ești tu?
Dar tu?
Dar tu? întrebi fiecare oglindă
Și unde sunt eu,
Cea din care acestea
Se nasc, pregătite să moară?
Undeva îți vei regăsi somnul
Somnul colorat al copilariei
Când credeai cu adevărat în vise
Sau
Pur și simplu
Din adâncul ființei
Credeai.
011.736
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “Cine ești tu?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/14161756/cine-esti-tuComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un îndemn către eul propriu, precum și către cititori, "Ciulește urechea", cuvintele artei fiind legate între ele în stol. Ziua de mâine, anticipată, va veni la fel. Umbra păsărilor e un reazem metaforic.
Gesturile eului poetic rănit văd.
Somnul din ultima strofă, liniștit, din copilărie rămâne de neregăsit. Poem superb!