Adriana Camelia Silvia Popp

domnule Galateanu,
stau si ma intreb (retoric, parca asta este termenul...), oare cei peste 500 de studenti pe care zici ca i-ai pregatit, i-ai umplut de aceeasi scarba si de acelasi sictirism pe care-l afisezi aici?! Cele 15 carti pe care zici ca le-ai scris, exprima acelasi dezgust?! La cele 12 congrese internationale la care ai participat, ai prezentat acelasi mesaj, cum ca romanii sunt un popor de comunisti si de putori?!
Si mai lansez o intrebare, la fel de retorica: daca te simti asa de rau in Romania asta putreda si pentru care zici ca nu mai ai nimic de facut, de ce nu te stramuti domnule, intr-o parte mai buna de lume pentru dumneata? sa fie oare din cauza faptului ca nu faci fata concurentei, asa cum spui despre restul romanilor?!

Esti incurabil, domnule... Imi pare sincer raupentru dumneata...

Domnu\'Galateanu ,
in Romania interbelica se murea de foame?! Atunci cum doamne iarta-ma de era parlita asta de tara paradisul somerilor imigranti din mai toata Europa?!

In ceea ce priveste opinia ca \"România nu este în stare să iasă cu nimic pe piața Uniunii Europene\", da-mi voie sa-ti spun ca esti prost informat. N-o fi asta tara care le stie si le face pe toate, insa ceva potential mai are, in ciuda unora ca dumneata, care nu fac decat sa zvarle cu noroi in toate directiile... Probabil pentru ca ei insisi nu ar face fata unei competitii pe \"piata europeana\". Dar asta-i alta poveste, nu-i asa?
E drept, cu o floare nu se face primavara, dar nici sa strivesti amarata aia de floare nu prea-i constructiv...

da-mi voie sa-ti pun o intrebare: dumneata, personal, ce faci in mod concret sa ajuti tara asta sa iasa din mocirla mentalitatii perdante in care o acuzi ca se complace sa se balaceasca?
Nu de alta, dar am tot citit pana acum o gramada de ineptii scrise de dumneata, condimentate cu jumatati de adevaruri cel mai adesea smulse din context, insa niciodata nu te-am vazut incercand macar sa gasesti si solutii...

Iertat sa-mi fie faptul ca mi-am iesit din pepeni, insa sunt unul dintre oamenii aia - nu foarte multi, dar nici tocmai putini - care se lupta sa faca ceva bun cu si in tara asta si m-am cam saturat de negativisti ca dumneata care ori sed cu mainile-n san, ori pun bete-n roate, insa dau din gura...

SILVA

Daca uitati de caramelele mele, va mananc de vii! Si pe tine si pe Radu! :))
si sa nu cumva sa indrazniti sa radeti de \"pohtele\" mele...

In alta ordine de idei, petrecere cat mai frumoasa, calda si plina de idei!! Poate ne vedem mai pe la vara...sper...

SILVA

Hanna,
textul ăsta s-a vrut a fi un exercițiu de scriere la prima mână, fără reveniri ulterioare.
Deși, recitindu-l acum, îmi dau seama că poate \"suferi îmbunătățiri\", mă bucur să constat, din comentariul tău, că încă mai pot, că nu mi-am ieșit din mână de tot...

SILVA

Și cum \"cei din urmă vor fi cei dintâi\", încep cu autorul: Virgil, cine cu cine se ceartă aici?!:))
Ne-am exprimat, doar, fiecare opinia și \"combatem\"...fiecare cu argumente după priceperea și puterile sale...
...frumos mai apune soarele peste Pacific...

Alina, textul este postat ca “poezie”. Permite-mi deci, să-l judec ca atare, chiar dacă poartă titlul “profeție”…
Întâi de toate, ceea ce m-a vrăjit este exact “rima oarecum involuntară” de care pomenești tu.
De ce am considerat că poemul începe să trăiască abia de la “extaz”? Tocmai pentru că n-am pierdut din vedere titlul. Pentru că actul profetic, diseminarea revelației (ca să folosesc un termen la modă)este în esența sa criptic, nu explică, nu detaliază. Altfel se rezumă la o “profeție à la Brucan”, recte la o scamatorie – care are de-a face mai mult cu escrocheria, cu ilicitul, decât cu revelația. Revelația înseamnă, în viziunea mea, ridicarea unui colț al cortinei ce acoperă misterul, ori, prima parte a textului mie mi-a apărut ca o planșă explicativă din manualul de anatomie, ca un grafic al evoluției cursului leu-dolar.
În concluzie, acolo unde tu ai văzut mesaj condensat, eu am văzut expunerea didactică a tumorilor, iar ceea ce ție ți s-a părut a fi diluție, eu am perceput ca fiind revelație.
Însă tocmai în asta rezidă șarmul poeziei, în faptul că din același izvor fiecare însetat soarbe exact ceea ce dorește: unul ambrozie, altul apă, altul bere…

Silvia, vezi că până la urmă am avut dreptate să nu postez drept comentariu dezbaterea noastră pe marginea textului ăstuia?! Deși ar fi fost interesant de postat un dialog live între doi comentatori ai unui text, ar fi apărut, inevitabil, și reacțiile brutale de tip “sigur, bisericuță, atac în gașcă”, etc.
Se pare că lumea încă nu e pregătită să vadă, pur și simplu, exprimarea opiniei, fără să o lege de un chip… Eh, rămâne pe mai târziu, când ne vom mai înțeleoți cu toții…

În orice caz, ceea ce eu desprind drept efect pozitiv de aici, este un început de dezbatere critică, argumentată, pe marginea unui text, care, în măsura în care izbutim să nu ne pierdem în atacuri la persoană este un exercițiu util, din care toți avem de câștigat.

A voastră scorpie cârcotașă,
SILVA :))

Nimic precis de reproșat... Poate doar lipsa de lecturi datorată (bănuiesc) vârstei prea fragede ori lenei intelectuale.
SILVA

Din punctul meu de vedere, poemul ăsta se putea reduce la atât
\"extaz
nedumerire devenită spirală pretext
pentru încă un vals
în brațele tandre ale nestatorniciei
cerc închizînd rana suprem subtil surprinzător
echilibru contra infern
în acest joc elegant
în care nebunul de alb va da cu siguranță șah la regele de negru
regina va înțelege discret durerea pionului uitat
nefericită slugă a unui steag străin
calul se va întoarce către el însuși cabrat
iar de pe el cu o singură mișcare discretă
voi renunța din nou aristocratic
aproape ciudat
în rest ca și cum ar mai avea vreo importanță
va fi simplu
iremediabil
mat\"
Restul e balast...

Cum ziceam, pe ritm de hip-hop, o rimă facilă. Ansamblu care \"nu se pupă\" cu vocabularul (azur, enigmă, paradigmă, slovă).
În rest, locuri comune, temă și mod de abordare banale, chiar mediocre...

Primul lucru pe care îl observ este contradicția dintre motto ți textul tău. Sigur că ai considerat că Omar Khayam, poetul iubirilor arabe, ar da bine deasupra unei povești despre prietenie și omenie în mijocul unui război localizat în Irak... mie personal ideea care te-a mânat mi se pare facilă, iar rezultatul îmi pare a fi o cvasi-blasfemie la adresa lui Khayam.
Din punct de vedere al realizării, textul mi-a lăsat o senzație de plat, de fascicul din \"colecția roz\". În plus, mai păcătuiește printr-un detaillism-explicativ exacerbat, lucru care dizolvă urma de mister și de miracol ce ar fi trebuit să răzbată. Însă, cu excepția acestui ultim aspect, se poate spune că observațiile pe care le-am adus textului țin, preponderent, de gustul meu personal în materie de proză. Și așa și este...

Oricum ar fi, succes!

SILVA

P.S. Textul este cam lung și obosește cititorul. Pe viitor, cănd mai vrei să postezi texte de asemenea dimensiuni, îți recomand să le împarți în mai multe fragmente pe care să le publici la un interval oarecare unul după altul. Stil \"foileton\". Așa poși obține reacții mai \"la obiect\" dinpartea lectorilor.

Mea culpa!
Era vorba despre nițel și având ... :)))

Se putea și mai bine de atât. Adică, poți...
Din păcate, \"–in –alint\" în loc de - în alint -, finalul \"dar iata-le sunt aici in mine
… si te vor pe tine\" și folosirea,în primele 6 versuri a majusculei, iar în următoarele a minusculei, în mod nejustificat, crează o imagine generală neunitară, aproape dizgrațioasă.

Textul ar mai trebui \"pieptănat\" nișel, avănd șanse bune a se transforma într-o micuță bijuterie.

Succes,
SILVA

Mă voi referi la ambele tale eseuri...
Două teme care împletesc deseori una cu cealaltă, despre care s-a scris mul, de către mulți oameni mari...
Tocmai de aceea, textele tale, îmi par niște tentative sărăcuțe, care nu comunică nimic nou ori interesant nici prin enunț, nici prin maniera de abordare. Aglomerație de truisme arhi-fumate, înșirate ca mărgelele pe ață.

Nu vreau să te descurajez, așa că îți recomand să mai citești, să mai compari, să analizezi scrierile pe aceste teme și să revii apoi cu o interpretare mai personală asupra lor. Și să dezvolți.
Nu te grăbi, ia-o încetișor...

Succes! Abia aștept să văd ceea ce poți da, cu adevărat...

SILVA

Bine-ai venit printre noi!
Și-acum, avertismentul: pe viitor, nu mai posta atâtea texte de-odata, pentru că îți reduci șansele ca acestea să beneficieze, fiecare în parte, de cât mai mulți cititori. Atunci postezi mai multe texte de-odată, în lista generală va fi listat numai ultimul dintre ele.

La bună recitire și...succes!
SILVA

În sfârșit, după...stai să socotesc pe degete... 3 ani si-un pic, ți-ai luat și tu inima-n dinți și-ai pășit în \"mașina de tocat\"

Bun venit și ...la bune citiri!

SILVA

Heee, Hanna dragă,
cu totul altă mâncare de pește față de celălalt text!
Întâi de toate, altă abordare, alt stil, altă tehnică...
Se simte deja un condei mult mai viguros, mai puțin ezitant.
Consistență și, deși tema nu e nouă, poemul stă în picioare, are suflu.
Se vede de departe că te simți mult mai în largul tău în tehnica prozodică \"de modă veche\"...

Un poem care merită citit!

Cred ca inca mai stiu cu ce se mananca antropologia. Da\' sa stii ca si omu\' tot un animal e...la propriu, nu la figurat!:))
Zau ca nu vad ironia in paralela pe care o faci intre pekinez si pinguin. Insa, daca tu nu stii, exista o rasa de canide (caini adica) ce poarta exact numele asta: pekinez imperial!
Si ce o fi ironi in faptul ca vrea animalul sa-si faca armata, sa ma tai daca pricep! Pai, daca tot l-ai personificat (implicit inzestrat cu gandire si simtiri omenesti)...de ce sa n-aiba voie sa vrea o armata?!

Se pare ca te-au cam afectat spusele mele. N-am facut-o din rautate, ci din convingerea ca e mai bine sa-mi exprim opinia deschis.
N-ai \"calcat pe bec\".:))

Apropos, textul asta n-are ce cauta la \"poezie\" chiar daca e (vag) rimat. Incearca la \"personale\"

SILVA

avrea????
n-ar fi țopăind ??????

Restul: no comment!

SILVA

Ghiveci mai prapadit ca textul asta, eu n-am mai pomenit!
Asta pe langa erori gramaticale (ortoepice, cu preponderenta)...

SILVA

Textul asta ar sta mai bine incadrat la rubrica personale, sau ganduri.
Pentru ca, in ciuda asezarii in pagina,n-are nimic din ce l-ar potea indreptati sa se numeasca poezie.

SILVA