Poezie
Poarta dintre dorinti...
1 min lectură·
Mediu
Cat de departe e vremea marilor
imbaieri in visare, cand ni se revarsau asupra
miliarde de valuri lunare...
Intrezaresc in miezul negurii poarta,
e ferecata cu lanturi si lacate ruginite,
inradacinate, intepenite.
Si eu cum o sa ajung? Vremea trece, viata trece,
dincolo e soarele si eu inghet in furtuna, ma lovesc talazuri,
ma frang, ma impart intre ape, nu mai am carma,
insa poarta nu se surpa, nu se farama...
De cealalta parte e livada de maslini
imbratisati de roze cataratoare,
e o caldura cotropitoare,
se topesc sufletele in maini
de dorinta si de asteptare...
Si tu cum o sa treci? Timpul curge,
in partea asta de univers furtunile erodeaza
si, dincolo de poarta, tu arzi si te stingi,
dar poarta nu se surpa, nu se farama...
001.798
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Camelia Silvia Popp. “Poarta dintre dorinti....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-camelia-silvia-popp/poezie/31481/poarta-dintre-dorintiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.